Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for November, 2011

Nov-27-2011

Ma astept mereu la ce e mai rau!

Posted by Ilinca Badea under Uncategorized

Hiperanxiosii isi justitifica temerile agatandu-se de stirile negative pe care le aud in fiecare zi: accidente, boli, atentate teroriste, fac in fiecare zi noi victime. Hiperanxiosul gandeste astfel: De ce nu mi s-ar intampla mie? Este vorba despre o hipocondrie mediatica. Astfel de stiri fac prilejul expresiei unei angoase intime. In acelasi timp, asiduitatea cu care anumite personae urmaresc cu teroare fiecare buletin de stiri poate corespunde unei forme de adictie si de fascinatie pentru lucrurile de care le este cel mai mult teama.

Teama – ca forma de auto-punitie

Pentru a se pregati in fata pericolului, cel care se teme de “ce este mai rau” isi ia duble masuri de precautie pentru orice eveniment:  evita anumite alimente pentru a nu se intoxica, evita sa zboare cu avionul care s-ar putea prabusi, nu incearca lucruri noi pentru a nu esua, nu iubeste pentru a nu suferi. Ceea ce obtine prin evitare pare a fi un mecanism de auto-pedepsire. Pentru ca, in fond, a se teme de ce este mai rau, inseamna a crede ca nu meriti ceva mai bun. Si tocmai aceasta atitudine in fata vietii determina parcursul nostru, actionand ca o frana. Anticiparea negative permanenta epuizeaza Sinele, angoasele cresc , se cronicizeaza, si condamna anxiosul la o viata retrasa si mediocra, ce ii ofera un minim confort psihic.

Frica copilului interior

Cui anume ii este frica? Nu adultului, ci copilului interior, asigura psihanalistii referindu-se la instantele eului conform analizei tranzactionale. Cum se explica acest lucru? Daca, in copilarie, copilul a fost maltratat, abuzat, fizic sau moral (violenta, abandon, incest etc) si/ sau a asistat la suferintele unui parinte (somaj, alcoolism,certuri, divort etc) atunci copilul a acumulat atata cantitate de angoasa incat ea trebuie reorientata la maturitate, prin a anticipa eevnimentele, incercarile infricosatoare. Deconectat de la present, adultul retraieste temerile trecutului. Copilul care a suferit se considera responsabil pentru ceea ce a trait, vazut, simtit. A crescut cu idea ca norocul sau fericirea trebuiesc intotdeauna platite prin suferinta. Cei care constientizeaza acest lucru au in mana optiunea sa isi permita in sfarsit sa fie fericiti.

Ce este de facut?

Examinati-va temerile

 

Primul demers pentru “a iesi” dintr-un context este acela de “a intra” in context. Altfel spus, incepeti prin a recunoaste ca va este teama si ca suferiti. Sa va ascultati senzatiile si sentimentele ajuta deja sa va eliverati. Incercati sa nu va mintiti pe sine, caci esentialul este sa vedeti clar in sufletul dumneavoastra, si sa reusiti sa puneti degetul pe mecanismele incontrolabile care determina emotiile dumneavoastra.

 

Relativizati!

 

Teama excesiva de pericol apartine unei viziuni particulare asupra realitatii. Documentati-va si aprofundati-va cunostiintele referitoare la temerile dumneavoastra. Acest lucru va va permite o perspective salutara. Si spuneti-va ca a va identifica cu victimele, nu le ajuta cu nimic pe acestea. Incercati, deci sa va gasitit locul real in context, in loc sa va puneti in locul victimelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfaturi pentru anturaj:

Nu incercati sa demonstrati unui hiperanxios ca nu exista pericolul. Confirmati-i ca ceea ce spune nu este delirant, ca s-ar putea efectiv intampla toate lucrurile de care ii este teama, DAR ca daca toate aceste lucruri se pot intampla nu iseamna ca se si vor intampla. Sa fii in viata implica si riscurile inevitabile de a muri, de a pierde, de a suferi, etc. Iar singura posibilitate de a te bucura de viata este aceea de a accepta acest risc, care este “tragicul existential”. Evitati cu orice pret sa il asigurati pe anxios, sa luati masuri de aparare, incercati, din contra, sa nu faceti nimic in sensul acesta. Un pic de umor va poate fii de folos sa descurajati amenintarea!

Tags:
Nov-26-2011

Suicidul

Posted by Ilinca Badea under Sfatul Psihologului

Cum sa imi revin dupa ce un prieten sau un membru al familiei s-a sinucis?

 

Cu aceasta suferinta se confrunta foarte multe persoane in fiecare zi undeva in lume, pentru ca suicidul unei persoane este unul dintre lucrurile cele mai violente din lume care i se poate intampla alteia si una dintre suferintele cele mai greu de vindecat.  Mai ales pentru ca in general, cel care se sinucide nu lasa nici macar un cuvant in urma, prin care sa explice gestul sau.

Epuizati de durere, cei care l-au iubit se trezesc pusi in fata unui  vid afectiv. Celor ramasi in urma nu le ramane in general alta resursa decat aceea de a umple acest vid cu culpabilitate: “poate daca as fi facut asta…” “trebuia sa imi dau seama”, “daca i-as fi spus ca..”, “atunci poate ca ar mai fii fost  in viata”…

Insa realitatea este complet diferita. A intelege un suicid este foarte dificil pentru ca el nu este niciodata explicabil doar prin prisma prezentului : a fost sau nu premedtat, a fost consecinta unei angoase punctuale si insuportabile, care au fost cauzele? Este important de elucidat care anume era contextul de viata real al persoanei la momentul respectiv. Ce semnifica varsta la care a facut-o pentru el? Ce s-a petrecut in viata parintilor, familiei de origine, in preajma acelei varste? Cum anume isi arata pofta de viata? Cata energie vitala arata? In ce valori credea cu tarie? Cauza mortii acelei persoane se afla undeva printre raspunsurile la aceste intrebari si NU in relatia cu dumneavoastra!! Ultimele clipe petrecute alaturi cu siguranta au insemnat ultimele momente frumoase din viata sa. Incetati , deci sa va acuzati pentru ce s-a intamplat si sa va pedepsiti pentru asta, Sa va sinucideti la randul dumneavoastra prin a va impune sa va torturati viata nu il va aduce inapoi. Si cu siguranta, el nu si-ar fi dorit ca plecarea sa de langa dumneavoastra sa va rapeasca bucuria de a trai.

 

 

 

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.