Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for November 27th, 2011

Nov-27-2011

Ma astept mereu la ce e mai rau!

Posted by Ilinca Badea under Uncategorized

Hiperanxiosii isi justitifica temerile agatandu-se de stirile negative pe care le aud in fiecare zi: accidente, boli, atentate teroriste, fac in fiecare zi noi victime. Hiperanxiosul gandeste astfel: De ce nu mi s-ar intampla mie? Este vorba despre o hipocondrie mediatica. Astfel de stiri fac prilejul expresiei unei angoase intime. In acelasi timp, asiduitatea cu care anumite personae urmaresc cu teroare fiecare buletin de stiri poate corespunde unei forme de adictie si de fascinatie pentru lucrurile de care le este cel mai mult teama.

Teama – ca forma de auto-punitie

Pentru a se pregati in fata pericolului, cel care se teme de “ce este mai rau” isi ia duble masuri de precautie pentru orice eveniment:  evita anumite alimente pentru a nu se intoxica, evita sa zboare cu avionul care s-ar putea prabusi, nu incearca lucruri noi pentru a nu esua, nu iubeste pentru a nu suferi. Ceea ce obtine prin evitare pare a fi un mecanism de auto-pedepsire. Pentru ca, in fond, a se teme de ce este mai rau, inseamna a crede ca nu meriti ceva mai bun. Si tocmai aceasta atitudine in fata vietii determina parcursul nostru, actionand ca o frana. Anticiparea negative permanenta epuizeaza Sinele, angoasele cresc , se cronicizeaza, si condamna anxiosul la o viata retrasa si mediocra, ce ii ofera un minim confort psihic.

Frica copilului interior

Cui anume ii este frica? Nu adultului, ci copilului interior, asigura psihanalistii referindu-se la instantele eului conform analizei tranzactionale. Cum se explica acest lucru? Daca, in copilarie, copilul a fost maltratat, abuzat, fizic sau moral (violenta, abandon, incest etc) si/ sau a asistat la suferintele unui parinte (somaj, alcoolism,certuri, divort etc) atunci copilul a acumulat atata cantitate de angoasa incat ea trebuie reorientata la maturitate, prin a anticipa eevnimentele, incercarile infricosatoare. Deconectat de la present, adultul retraieste temerile trecutului. Copilul care a suferit se considera responsabil pentru ceea ce a trait, vazut, simtit. A crescut cu idea ca norocul sau fericirea trebuiesc intotdeauna platite prin suferinta. Cei care constientizeaza acest lucru au in mana optiunea sa isi permita in sfarsit sa fie fericiti.

Ce este de facut?

Examinati-va temerile

 

Primul demers pentru “a iesi” dintr-un context este acela de “a intra” in context. Altfel spus, incepeti prin a recunoaste ca va este teama si ca suferiti. Sa va ascultati senzatiile si sentimentele ajuta deja sa va eliverati. Incercati sa nu va mintiti pe sine, caci esentialul este sa vedeti clar in sufletul dumneavoastra, si sa reusiti sa puneti degetul pe mecanismele incontrolabile care determina emotiile dumneavoastra.

 

Relativizati!

 

Teama excesiva de pericol apartine unei viziuni particulare asupra realitatii. Documentati-va si aprofundati-va cunostiintele referitoare la temerile dumneavoastra. Acest lucru va va permite o perspective salutara. Si spuneti-va ca a va identifica cu victimele, nu le ajuta cu nimic pe acestea. Incercati, deci sa va gasitit locul real in context, in loc sa va puneti in locul victimelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfaturi pentru anturaj:

Nu incercati sa demonstrati unui hiperanxios ca nu exista pericolul. Confirmati-i ca ceea ce spune nu este delirant, ca s-ar putea efectiv intampla toate lucrurile de care ii este teama, DAR ca daca toate aceste lucruri se pot intampla nu iseamna ca se si vor intampla. Sa fii in viata implica si riscurile inevitabile de a muri, de a pierde, de a suferi, etc. Iar singura posibilitate de a te bucura de viata este aceea de a accepta acest risc, care este “tragicul existential”. Evitati cu orice pret sa il asigurati pe anxios, sa luati masuri de aparare, incercati, din contra, sa nu faceti nimic in sensul acesta. Un pic de umor va poate fii de folos sa descurajati amenintarea!

Tags:
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.