Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for the ‘Familie’ Category

   SARBATORI FERICITE!

 

 

 

 

 

 

_

In terapia copilului mic:

-parintii nu trebuie sa vina la terapie pentru interese proprii ci pentru cele ale copilului.
-terapeutul se afla acolo pentru a raspunde detresei copilului, si nu pentru a-l forta sa raspunda presiunilor si asteptarilor partintilor.
-in acelasi timp, totusi este evident ca terapeutul va tine cont de parerea acestora si va lua in calcul experienta lor, abtinandu-se sa critice si sa faca judecati de valoare sau acuzatii, mai ales de fata cu micul client.
-obiectul terapiei consta in a identifica dificultatile si de gasi solutii pentru a media relatiile dintre copil si parinti.
-adesea, terapeutul ii va sustine pe parinti in lupta cu propriile indoieli (“Sunt un bun parinte?”, “Oare am actionat corect?”)

In sexoterapie:

Profesia de sexoterapeut nu este incadrata juridic, nu se regaseste in COR (clasificarea ocupatiilor din Romania) asadar oricine se poate autoproclama sexolog. Prin urmare, trebuie sa aveti mare grija cui anume va adresati. Trebuie sa stiti ca daca terapeutul respectiv nu este medic ginecolog , sexoterapeutul nu are in nici un caz dreptul sa va consulte fizic. Chiar daca este vorba despre o afectiune ca vaginismul, pretinzand pretexte medicale, sa nu acceptati sub nici o forma un examen fizic , explorari sau tuseu vaginal!!!
Si mai mult, fiti atenti si reticenti fata de intrebarile insidioase ce se refera la viata dumneavoastra intima! Va aflati acolo pentru a vorbi despre sexualitatea dumneavoastra, nu pentru a raspunde unui interogatoriu care vi se poate parea in reala masura intruziv sau indecent, ce face referire la practicile dumneavoastra sexuale.

In psihanaliza:

Regula de neutralitate binevoitoare frizeaza uneori caricatura. A fi neutru, pentru terapeut, nu trebuie sa insemne nici rece nici indiferent. Inseamna doar sa nu intervina voluntar in modul dumneavoastra de gandire. Sa nu discute despre sine, despre viata sa, si mai ales sa nu va dea sfaturi morale, politice sau ideologice, sau sa incerce sa va influenteze sa va schimbati modul de viata.
Neutralitatea terapeutica se cheama “binevoitoare” pentru ca reprezinta o amprenta de umanitate. Daca terapeutul dumneavoastra va percepe mai fragil dupa o anumita sedinte, el poate sa va ajute sa va puneti pardesiul sau chiar sa va conduca pana afara. Departe de a fi o experienta masochista, analiza isi poate gasi cu usurinta loc in viata dumneavoastra.

In terapia cognitiv-comportamentala:

Este vorba despre invatarea si experimentarea unui nou fel de a fi, mai in acord cu dorintele dumneavoastra. Asadar, terapeutul trebuie sa fie implicat si interactive. El va propune exercitii practice, ca jocul de rol, punerea in scena si alte tehnici terapeutice. Daca aveti impresia ca terapeutul nu participa alaturi de dumneavoastra , insotindu-va pe calea schimbarii, puneti-i intrebari!
Terapia cognitiv-comportamentala pune cel mai mult accent pe experiment. In absenta acestuia, terapia nu este neaparat eronata, insa ramane doar o terapie de suport, de sustinere si ca atare, nu mai poata fii numita terapie cognitiv-comportamentala.

In terapia sistemica si familiala:

In terapia sistemica , adesea familia se reuneste pentru sedinte de grup: parintii, copii, uneori si bunicii. Riscul este evident pentru terapeut, de a se atasa mai tare de unul dintre membrii familiei, sau cuplului, si de a privilegia mai mult acel membru si discursul sau, sau de a partaja un mod de vedere al acestuia. Exista si riscul ca atentia terapeutului sa se focalizeze cu precadere pe unul dintre clienti si de a il trata ca pe victima grupului! Acesta este motivul pentru care terapeutul trebuie sa ii primeasca mereu pe toti membrii familiei in caz, si nu separat, decat in cazuri absolute exceptionale. Fiecare dintre clienti reprezinta grupul iar acest grup nu ar trebui divizat in indivizi.

Tags:
Aug-21-2011

Copiii neindemanatici

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Copii, Familie, Sanatate, Sfatul Psihologului

Anumiti copii scapa mereu cate ceva pe jos, strica tot ce ating, se imbraca foarte incet, nu sunt niciodata gata… Cand ar trebui sa va nelinistiti?

Daca fiul dumneavoastra este neindemanatic in toate domeniile de activitate (acasa, la scoala, la sport si cand se joaca), daca prezinta dificultati de coordonare, dificultate in a se orienta in spatiu, daca scrie si deseneaza urat, atunci ar trebui sa fie consultat de catre un medic pediatru, care ii va recomanda un examen psihomotor pentru a determina daca el sufera sau nu de o tulburare numita dispraxie.

Dispraxia este o tulburare de origine neurologica, afectiune ce antreneaza dificultati de invatare si poate fii insotita chiar si de dislexie.

Dispraxia nu afecteaza decat un procent foarte scazut dintre copii. Numai 5% dintre copiii scolarizati sufera de dificultati de coordonare. Aceasta conditie afecteaza de 3 ori mai multi baieti decat fete.

Ceilalti, imensa majoritate, sunt pur si simplu copii neindemanatici. Ei sunt asa inca de la nastere si sunt destul de putine sanse ca aceasta afectiune sa se amelioreze in timp, chiar daca cei mici sunt foarte antrenati, inscrisi la cat mai multe cursuri, ca de exemplu, cursuri de dans, de modelism sau de tenis.

Daca aveti un astfel de copil, nu va ramane decat sa ii acceptati aceasta “particularitate”, fara sa il pedepsiti pentru fiecare “prostie” involuntara pe care o comite, si mai ales fara sa radeti de el. Enervarea dumneavoastra manifesta, nu va face decat sa ii accentueze neindemanarea, devenind tot mai timorat si mai frustrat.

Baietii si fetitele care se imbraca greu si care nu sunt deloc descurcareti trezesc in  parinti un sentiment narcisic, fiindu-le teama de o perceptie sociala negativa. Aici este problema reala!

Societatea in care traim valorizeaza prea mult performanta obtinuta cu orice pret , stigmatizandu-i pe cei mediocrii. Trebuie sa faceti efortul de a incerca sa descoperiti calitatile ascunse ale copilului dumneavoastra.

Deseneaza foarte urat si nu stie sa joace fotbal? Atunci, fara indoiala, este un copil preocupat mai mult de lumea sa interioara, un reflexiv, poate chiar introvertit, mai putin aplecat catre lumea exterioara.

Tendinta de a fi distrat, la fel ca si stangacia constituie in realitate contra-partida unei vieti imaginare foarte bogate. Sau manifestarea unui mecanism de a face fata tuturor presiunilor care ii sunt adresate , ca de exemplu: – Grabeste-te, trebuie sa mergi la scoala!

Pentru mai multe informatii despre aceasta afectiune, puteti accesa site-ul:

www.dyspraxie.org

“Mananc ce-mi place, atunci cand mi-e foame!” este motto-ul gurmanzilor intuitivi.

 

Femeile care isi accepta corpul cu defectele si imperfectiunile lui mananca mai sanatos si se vor mentine mai supple decat cele care depind de regimuri de slabit si diete chinuitoare. Acest lucru a fost demonstrate de catre cercetatorii americani in cadrul mai multor studii despre mancatul intuitive.

 

Dar cum anume sa devenim “mancatori” intuitivi?

1.Sa iti acorzi permisiunea sa mananci atunci cand ti-e foame si anume exact ce iti este pofta in acel moment, pe cat posibil!, sau cel putin , sa mananci ceva ce realmente iti place.

2.Sa mananci din motive si ratiuni fizice, si nu emotionale!

3.Sa ai incredere in semnalele de foame si de satietate emise de corpul tau.

 

Cei care respecta aceste reguli ajung sa isi petreaca mult mai putin timp gandindu-se la ce anume cred ceilalti despre silueta lor. Astfel, imaginea pe care o au despre corpul lor se va transforma din cea de “obiect” al dorintei, in cea de obiect al actiunii!

 

1) Faceti lucruri impreuna!

Angoasele vin in general din lipsa de activitate, din pasivitate. Cautati-va hobby-uri comune, activitati placute care sa permita sentimentului de unitate sa se instaleze intre voi.

2) Luati-va un angajament!

Recunoasterea sociala prin logodna sau casatorie reasigura si hraneste dorinta reciproca a partenerilor. Si, in plus, simbolizeaza ca fiecare dintre parteneri a inteles ca notiunea de cuplu reprezinta si un spatiu al nevoilor comune, al promisiunilor si negocierile deschise.

3) Preocupati-va activ unul fata de celalalt!

Cu cat cunoastem mai mult, cu atat ne inchipuim mai putin lucruri eronate. Fiti curiosi despre celalalt, si nu doar referitor la sentimentele sale fata de dumneavostra. Acest lucru il va ajuta sa se deschida catre dumneavoastra.

4) Respectati-va intimitatea!

Permiteti-va reciproc limite! Nu abuzati de partener! Permiteti-i intimitate!

5) Largiti-va grupul social!

Pentru a reduce dependenta de partener aveti nevoie de o anumita distanta potrivita fata de el. Este esential ca dupa angajarea intr-o relatie sa va mentineti anturajul, relatiile cu familia, si sa continuati sa va satisfaceti hobbyurile personale.

6) Nu acuzati!

Evitati sa va spuneti : Esti asa.. ! Faci asa.. ! Partenerului ii este mult mai usor sa va asculte atunci cand nu se simte judecat!

7) Amintiti-va ca frica nu inlatura pericolul!

Anxietatea in cuplu nu face decat sa dea nastere la noi probleme, si nu sa le indeparteze pe cele deja existente!

8) Dezvoltati-va umorul!

Incercati sa priviti cu umor situatiile prin care treceti impreuna, resemnificati! Mergeti la spectacole de Stand-up, jucati mima, experimentati cu umor!

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.