Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for the ‘Fobii’ Category

 

 

.. sau “Cum sa ne raportam echitabil la celalalt?”

Va propun o analiza a cercului vicios al dezamagirii si auto-dezamagirii afective.

Una dintre cele mai pretioase lectii invatate pe parcursul oricarui internship in vanzari este strategia “7 plus 1 pasi in vazari”, iar ea se refera la etapele seducerii clientului in scopul achizitionarii de.. orice! Cum functioneaza acest principiu? Foarte simplu: apeland la interfata afectiva a celui din fata ta. A te arata preocupat, interesat de nevoile sale, punand pe primul loc interesul superior al clientului tau.

Interesant lucru este faptul ca mai ales in relatiile afective, de cele mai multe ori, nu avem tendinta sau instinctul sa procedam astfel. Motiv pentru care inevitabil survin la un moment dat, disfunctii ce conduc hotarat catre.. rezilierea “contractului”.

Iata, asadar, care ar fi etapele unui parcurs firesc, igienic catre construirea unei legaturi de atasament, sustinute de un climat de intimitate securizanta:

  1. Stabiliriea contactului: V-ati intalnit, poate intamplator (desi statistica ne arata ca cele mai multe relatii de cuplu se nasc datorita principiului proximitatii – cei doi sunt colegi, vecini, friends of a friend, etc.) fie “regizat”.                                                                                                                                                                               1bis: Stabilirea tipologiei celuilalt. Este etapa in care incercam sa deducem, sa “traducem” indicatorii proiectati de catre cel din fata noastra si presupune doua aspecte: ce anume percepem prin prisma anxietatii anticipatorii (profetii auto-implinite, de tipul: “am mai trecut pe aici”, “am mai cunoscut oamenii ca ea/el”, “Stiu ce urmeaza”, de ex: “E frumoasa, deci se poate sa fie proasta.”, “E fun, se poate sa fie usuratica!”, “E si frumoasa si desteapta, nu imi inspira incredere.” etc,) si ce anume percepem prin prisma fantasmelor romantice (tendinta catre supra-investire): “Ce brate puternice, sigur este un baiat muncitor!”, “Ce politicos este, sigur are o relatie buna cu mama sa!”, “Imi aduce aminte de X. Imi doresc sa retraiesc asta.”
  2. Castigarea increderii. Increderea se construieste prin dezvaluire, prin impartasire de mici intimitati, presupune timp, preocupare, respect. In aceasta faza, principiul reciprocitatii este cel care face lucrurile sa mearga.
  3. Stabilirea “necesarului” celuilalt: ati dezvaluit, ati  iesit in intampinarea celuilalt. Acum este momentul sa clarificati fiercare ce anume este ceea ce cautati intr-un partener, ce anume va doriti de la o relatie. Ce v-ar face fericiti? Pentru ce anume v-ati implica intr-o relatie? De multe ori, sunt lucruri la care ne ferim sa gandim pentru ca ar putea dezgropa morti, ar putea ridica in plan constient traume poate ne-rezolvate, dolii ne-incheiate, supra-infecta rani sufletesti ne-vindecate. E momentul in care este necesar sa ne detasam pentru scurt timp de cel din fata noastra, cat pentru a reconfigura cu seriozitate, cu luciditate, contextul afectiv in care ne aflam.
  4. Trezirea si aprofundarea interesului. Ok, ati clarificat, ati evaluat si ati hotarat ca sunteti disponibil din punct de vedere afectiv fata de aceasta persoana. Acum incepe elaborarea! Este etapa in care devenim hotarati ca vrem ca cel din fata noastra sa se indragosteasca, asa ca scoatem Asii din maneca, “taking out the big guns”, si ca urmare, incepe sa “ofertam”. “- Cine sunt? “, “- ce am de oferit?” , ” – ce pot intemeia alaturi de un potential partener?”  – sunt resursele de care dispuneti, “zestrea” dumneavoastra efectiva. Etapa indoielilor a trecut! Acum ne aflam in etapa certitudinii! Si ne folosim de toate abilitatile din dotare! Principiul care primeaza este cel al similaritatii. Discerneti ce anume din dumneavoastra, cu ce anume din celalalat  “se pupa” .
  5. Dorinta de posesiune: in urma eforturilor depuse in faza anterioara, ati reusit! Partenerul dumneavoastra a fost sedus. Ca atare, acum isi doreste. Este etapa in care incepeti sa resimtiti povara angajamentului. L-ati convins, asadar, sunteti investit cu atasament, lucru ce poate conduce catre manifestarea pretentiilor si asteptarilor asumate ale celuilalt. (“You made your bed, now sleep in it!”) Poate ca este etapa cea mai conflictuala din parcursul apropierii de un posibil “significant other”. Foarte multe persoane si-ar dori in aceasta faza sa existe un “Get out of jail free!” card, sau o combinatie de taste: “undo & reload”. Din pacate, nu exista o varianta de evadare, castigatoare. Celalalt va suferi, va fi ranit presupunand ca il/ o veti respinge. Motiv pentru care este foarte important pentru toata lumea sa nu ne grabim in etapele 1-3, si sa ne luam timpul corespunzator deciziei, inainte sa ne implicam si sa demaram etapa nr. 4!  (In vanzari, este momentul in care constientizezi ca produsul pe care l-ai promovat, nu exista pe stoc! Da, ar putea fi produsul ideal pentru celalalt, doar ca nu il ai.. Nimic mai penibil si mai angoasant..)
  6. In cazul in care v-ati grabit, ati fost superficial, ati interpretat eronat semnalele celuilalt si emotiile provocate in dumneavoastra de catre celalalt, va aflati in fata etapei finale: INCHEIERE. “Clientul” dumneavoastra tocmai a “cumparat” ce i-ati “vandut”. Si la randul sau, a oferit contra-valoarea. Acum este poate, nemultumit. Iar dumneavoastra trebuie totusi sa ii spuneti “La revedere!”.
  7. Follow-up! – Etapa in care culegeti roadele: aveti fie un “client” multumit, “fidelizat”, care va  va ramane alaturi fie un client nemultumit, care va va genera neplaceri (amenintari, reprosuri, culpe sufletesti etc.) si review-uri ne-favorabile. Acum survine al doilea moment cu potential realmente traumatizant pentru ambii parteneri. Este etapa in care ambii parteneri sunt indoiti, isi  reproseaza, sunt nemultumiti de sine  (”-Ce- o fi fost in capul meu?”, “-Trebuia sa stiu mai bine!”, “-Daca mi-as fi inchipuit!” etc.)

Iata de ce ar fi cu mult mai simplu si moral ca atunci cand ne implicam intr-o posibila relatie afectiva sa incercam sa gestionam aceasta situatie cu tactul si cu gratia cu care am face-o atunci cand am incerca sa “vindem” un bun personal. Pentru ca exista consecinte, pentru ca pierdem, amandoi, in aceeasi masura in care castigam.

Sa ne amintim, fiecare alegere presupune o renuntare.stop sing

La ce anume preferati sa renuntati: la echilibrul dumneavoastra psihic, la imaginea pe care o aveti despre dumneavoastra astazi, sau la o relatie despre care deduceti de la inceput ca nu v-ar putea satisface indeajuns?.. Si nu in ultimul rand, opriti-va si intrebati: ” – imi doresc lucrul acesta cu orice pret?”

 

love

 

(ELOGIU IUBIRII – ALAIN BADIOU, Ed. Flammarion, 2009)

 

Iubirea.. Nu este doar o stare psihologica in care cei doi indragostiti se trezesc aruncati. Dragostea este contruirea unei lumi care nu a existat inainte ca cei doi sa se cunoasca. Este o opera care are specific caracteristica ireductibila de a se genera prin “impreuna”. “-Ce calatorii vom parcurge impreuna?” “- Vom avea copii?”

Pornind de la alegeri si decizii comune, incepe sa se defineasca o durata, o constanta, un continuum.

Cadrul relatiei se construieste permanent, si nu intotdeauna pe fondul/ in conditiile unei negocieri linistite, ne-conflictuale. In acest sens, a pune capat unui cuplu inseamna a inceta sa mai decizi.

Constant suntem persecutati de nevoia de fi “pentru totdeauna”. Nimeni nu isi spune: “In 3 luni voi inceta sa iubesc”. Relatiile nu dureaza decat datorita capacitatii noastre de a proiecta pe celalalt nevoi, asteptari, idealuri.

Insa este necesar sa ne adaptam realitatii.

Indragostitii sunt nevoiti sa isi gaseasca acea cale comuna , pentru ei eternitatea se fabrica in doi.

Este dificil sa fii constant afectiv intr-un spatiu modern patronat de nerabdare hedonista si care respinge ferm orice factor de disconfort sau orice posibila sursa de suferinta. A traversa dificultatile presupune a tolera durerea. Pe cand, omul modern, evoluat cauta satisfacere imediata a nevoilor si pulsiunilor, evitand amanarea. Cautam si pretindem fericirea acum, aici, imediat, pe deplin, permanent.

 

Insa iubirea presupune transformare. Cei tineri au tendinta de a abandona, de a se feri din calea angajamentului. Dificultatea nu survine din particularitatile partenerului ci din preconceptiile idealiste pe care ni le facem despre ce “ar trebui sa fie”.

 

Fiecare dintre deciziile pe care le luam genereaza consecinte. Pentru a le gestiona, este necesar saincercam sa ne schimbam perspectiva, sa invatam sa le consideram solicitari supuse rezolvarii si nu subiecte de conflict.

 

Este vorba despre diferenta dintre : “a discuta” si “a ataca”.

 

A fi fidel presupune a se re-declara pe sine si a-si reafirma constant interesul pentru celalalt, disponibilitatea de a oferi , un fel de: “te vreau exact asa cum esti si te accept in viata mea”

 

Scaderea,

sau, in simtul comun, ” PIERDEREA LIBIDO-ULUI”

 

Energia focalizata initial pe partenerul de cuplu incepe sa se dilueze treptat si sa comute exclusiv pe sarcinile cotidiene. La inceput, ne consacram total si accordam mai multa importanta celuilalt decat este defapt necesar. Flacara pasiunii arde fara efort in perioada acomodarii la celalalt si la cadrul relatiei. Pe masura ce timpul trece, tocmai aceasta preocupare exagerata fata de partener devine sursa de conflict, deoarece parametrii relatiei incep sa fie negociati superficial. Statisticile indica faptul ca 7 din 10 cupluri solicita ajutorul unui specialist din cauza scaderii libidoului. Acest fenomen ii face pe anumiti parteneri sa se indoiasca de intensitatea si de persistenta sentimentelor, de care pana in acest context obisnuiau sa fie siguri.

 

Totusi, specialistii subliniaza faptul ca dorinta sexuala nu se declanseaza  de la sine. Mai ales in cazul femeilor, dorinta este strict corelata cu factori ca: starea sanatatii organismului, nivelul de odihna, disponibilitate si destindere, receptivitate, precum si de nivelul de inhibitie psihica / introversie al persoanei in cauza. Nu este in nici un caz vorba despre motivatia sau nivelul de interes manifest in ceea ce priveste sexualitatea, precum frecvent se vehiculeaza. Ci, pur si simplu, de-a lungul vietii, dorinta sexuala are nevoie de mai mult timp pentru a se declansa.

 

Exista trei tipologii corespunzatoare nivelului libido-ului si anume:

–         tipul erotic –  persoane al caror interes general este indreptat catre aspectele vietii amoroase. Aceste persoane sunt profund mobilizate de energia pulsionala

–         tipul obsesional – tipul de persoana dominate de angoasa morala referitoare la pierderea iubirii. Este vorba despre tipul caruia i se poate aboli libidoul pe fondul inhibitiei afective.

–         tipul narcisic –  cel care nu cauta in mod esential placere sexuala, deoarece atentie sa este fixate pe Sine, astfel incat sursa satisfactiilor consta in propria dinamica interna. Dorinta sa este auto-libidinala.

Parintele psihanalizei, Freud, a remarcat posibile combinatii intre aceste tipuri, obtinand urmatoarele tipuri mixte, frecvente: tipul erotico – obsesional, tipul erotico- narcisic, tipul narcisic-obsesional.

In ceea ce-i priveste pe barbati, de asemeni afectati de scadere libido-ului in timp, acestia se prezinta cu cazurile cele mai dificile.  Atunci cand dorinta acestora incepe sa se minimizeze, acest lucru se produce pe fondul unor credinte disfunctionale sub-constiente, ca de exemplu: credinta ca traim intr-o lume in care toate nevoile ne vor / ne pot –  fi satisfacute imediat,  fara mult efort, prin achizitie. Este vorba despre o psihologie consumerista care permite barbatului cu disfunctie erectila sa se adreseze cel mai adesea, in primul rand fie site-urilor de profil pornografic, fie sex-shop-urilor, cautand o stimulare spontana si ne-mijlocita de partener/a. O alta varianta la care se apeleaza fara discernamant este pilula ce stimuleaza erectia. Psihanalistul Jacques Lacan numea aceasta psihologie, a “ploii de obiecte” explicand tendinta de a pretinde fara a participa. (ne-participativ). Practic, indivizii adulti aflati in aceasta situatie, isi externalizeaza nevoia/ dorinta, pretinzand ca ea sa fie satisfacuta “in vitro” si de la sine. In acest sens, temporizarea reprezinta unul dintre factorii esentiali ai unei prognoze terapeutice nefavorabile. Pe masura ce problema se cronicizeaza, incepe sa se manifeste un fenomen de cerc vicios, ce face ca starea afectiva a persoanei in cauza sa se degradeze galopant, ca intr-o spirala descendenta, tragand dupa sine imaginea si stima de sine a persoanei, resurse psihice adiacente unui libido echilibrat.

 

Asadar, singura concluzie pe care o putem trage este aceea ca devine vitala consultarea unui specialist de indata ce remarcam debutul scaderii libidoului! Aceasta afectiune priveste 7 din 10 persoane la un anumit moment dat pe parcursul vietii adulte, prevalenta fiind suficient de graitoare astfel incat sa nu aiba de ce sa fie privita si tratata diferit fata de orice alta afectiune medicala.

 

Va reamintesc, AMANAREA MENTINE EVITAREA, iar aceasta la randul sau, IMPIEDICA VINDECAREA!

 

libido_psiholog

 

 

Ai fost indragostit nebuneste. Ai iubit cu pasiune, ai impartasit vise, te-ai dedicat trup si suflet  partenerului tau.  Si ti-ai inchipuit ca e suficient, ca viata de-acum  inainte va fi un vis  alaturi de celalalt.

Si totusi iubirea  n-a fost de ajuns..

Nu ma mai priveste in ochi”, “nu ma mai atinge”, “parca nu as mai exista pentru el”,  “nu ma mai misca suferinta ei”, “parca am fi doi straini”,”e  atat de rece cu mine,” “nu ne vorbim mai deloc”. Sunt primele si cele mai frecvente acuze ale sotului care hotaraste inceputul sfarsitului.

 

Ti-ai pierdut cei mai frumosi ani, ti-ai pierdut imaginea pe care o aveai despre tine, ti-ai pierdut increderea in tine, in ceilalti, in viitor.

Reperele tale s-au naruit.

 

3 din 4 cupluri ajung sa treaca printr-un divort.  Si 6 din 8 parteneri se declara satisfacuti de decizie,  mandrii ca i-au supravietuit.  Sunt lucruri despre care auzi in fiecare zi.

 

De-acum inainte e simplu: oamenii nu mai sunt blamati ca au divortat, ci admirati pentru ca au facut-o, nu  mai sunt incurajati sa ramana, sa repare, ci sa abandoneze, sa reconstruiasca.Faptul ca ai divortat nu este un stigmat, faptul ca ai fi putut ramane intr-o relatie disfunctionala ar fi fost.

Insa  usurinta cu care te rupi de cel caruia i te-ai daruit zi de zi nu ar trebui sa fie privita ca o virtute.

Divortul presupune ca fiecare dintre parteneri sa isi ia inapoi intreaga investitie afectiva. Multi o resimt ca pe o talharie emotionala.

 

Indoiala, deznadejde,furie, rusine, culpa – sunt doar cateva efecte adverse ale divortului. Iar singurul antidot consta in capacitatea individuala de re-inventare. Mai stii cine erai inainte sa faci parte din cuplu?  Poti  supravietui de sine statator?  Iti poti asuma ura, furia, dispretul care iti vor fi oglindite de catre fostul partener?

 

Sunt doar cateva intrebari la care propune-ti sa  raspunzi inainte de a hotara cine vei fi mai departe.

 

Divorce-cabinet-ilinca

Cabinet Ilinca

 

Cel mai adesea, interventia psihoterapeutica este recomandata persoanelor care sufera de diferite probleme semnificative din sfera sanatatii psihice, psiho-somatice si/ sau somatice, avand in centru : trauma, pierderea, durerea si blocajele survenite in dezvoltare, reactivitatea nevrotica si consecintele disociale ale psihozelor, tulbararile afective, adictiile, tulburari de instinct alimentar si sexual, comportamentul suicidar, tulburarile de identitate, etc.

In calitate de psihoterapeut, consider ca indiferent care ar fi credintele clientului meu, acestea reprezinta o resursa esentiala din punct de vedere terapeutic. Fie ca persoana in cauza este crestin ortodoxa , fie ca este vorba despre un ateu convins, exista ceva anume in care va crede cu tarie, si fix acel detaliu, acea relatie,  poate face diferenta intre o prognoza terapeutica buna si una mai putin optimista.

Atunci cand clientul meu are o relatie buna cu Dumnezeu (Buddha sau Allah, sau oricare alta reprezentare a Creatorului), ma folosesc in terapie de acest lucru. Entitatea in care acesta crede este parte din terapie, este un suport sau un co-terapeut, in masura in care acest lucru il poate ajuta pe clientul meu.

Foarte multi clienti sunt superstitiosi, pesimisti, excesiv de umili, neincrezatori , ajungand in cele din urma anxiosi sau depresivi. De multe ori, in spatele acestor semne / acestui disconfort generalizat sta o constiinta morala incarcata. Lucruri pe care clientul si le reproseaza, lucruri pentru care nu se poate ierta. Acest lucru este teribil de nociv. De-aici angoasele, teama permanenta. Practic, un crestin ortodox care se stie vinovat pentru un anumit lucru, traieste , metaphoric vorbind, cu o secure deasupra capului, asteptand pedeapsa divina. Religia crestin ortodoxa promoveaza o ideologie bazata pe teama. Fie-ti teama sa gresesti! Vei fi pedepsit! Te va bate Dumnezeu! Te vede Dumnezeu! Vei ajunge in Iad! Vei plati pacatele! – Din punct de vedere disciplinar, este foarte util sa poti manipula conduita cuiva prin indicarea consecintelor, insa de cele mai multe ori acest lucru va conduce la aparitia unei nevroze.

Sa privim, de exemplu, cazul cel mai comun: tanara, 20-25 ani, crescuta intr-o familie crestin- ortodoxa, cu o educatie rigida si parinti autoritari, care au impus religia ca dogma, folosindu-se de aceasta sa disciplineze. Este cazul cel mai frecvent, din pacate.

Tanara fie se va cenzura, incercand sa acceada la mantuire, fie va incerca sa evadeze, scindandu-si personalitatea. Va incerca sa isi accepte natura vulnerabila, supusa greselii, dar se va auto-flagela pentru acesta natura. Aceasta dinamica destructuranta si disfunctionala se produce atunci cand avem de-aface cu un caz de indoctrinare excesiva.

Psihicul uman este structurat pe 3 instante :  Sinele, Eul si Supraeul. Supraeul reprezinta instanta moralei si ratiunii, este localizarea exacta a Dumnezeului din mintea noastra.

Exista doua principii esentiale care mobilizeaza pulsiuni si provoaca dinamica psihica : principiul hedonic: Vreau!  si principiul cenzurii: Nu se poate!  Rezulta urmatorul tip de dinamica: pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, “Eul” dezvoltă strategii sub forma unor mecanisme de protecție, cum ar fi refulările (excluderea impulsurilor din percepția conștientă), proiecțiile (atribuirea propriilor dorinți inconștiente altor persoane), adoptarea unui comportament în totală contradicție cu puternicul impuls inconștient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezultă de regulă în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de “Supra-Eu”. Când exigențele “Supra-Eului” nu se îndeplinesc, persoana respectivă poate dezvolta un sentiment de rușine sau culpabilitate.

 

Revenind la perspectiva utilizarii credintei in psihoterapie, urmaresc ca religia sa fie cea care ii faciliteaza clientului meu procesul vindecarii, prin sustinere si optimizare. Imi invit si imi incurajez clientul sa creada intr-un Creator care il iubeste, care il protejeaza si il sustine, astfel incat credinta sa fie motorul care il propulseaza prin adoratie, inspiratie si nu teama. Imi doresc sa credem intr-o sursa universala de iubire si caldura, asta ar trebui sa ofere orice religie.

Din aceasta perspectiva, atat religia cat si psihoterapia ofera un mediu securizant si confortabil, prielnic dezvoltarii personale, dezvaluirii si slefuirii personalitatii individului uman.faith

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci cand ne referim la o trauma este necesar sa luam in considerare in primul rand faptul ca orice eveniment experimentat de o persoana are la baza intotdeauna o anumita relatie. Aceasta relatie fie cu un potential abuzator fie ca raportare la un context psiho-traumatizant introduce o semnificatie subiectiva a evenimentului. In absenta acestei semnificatii pur subiective, trauma nu ar functiona, nu ar avea forta asupra persoanei. Practic, trauma se construieste ca traire afectiva cu semnificativa detresa clinica datorita “crezului” pre-existent, faptului motivational care da sens.
Atunci cand ceva rau ni se intampla, tendinta fireasca este aceea de a-i cauta si a-i da un sens acestui lucru, de a integra in viata noastra psihica acest eveniment. Dificultatile emotionale de a depasi acest eveniment dramatic vin tocmai din necesitatea de a semnifica acest eveniment. Si acest lucru se realizeaza cel mai adesea prin auto-culpabilizare. In absenta unor contingente coerente si functionale, cel mai la indemana ramane culpabilitatea si auto-asumarea.
Victima unui abuz re-traieste permanent in plan mental amintirea traumei cautand involuntar sa explice si sa modifice finalul nefericit, pana atunci cand fenomenul de debriefing va avea loc (debriefing: a lasa ceva nefolositor in urma, prin re-constituire cu scopul resemnificarii si facilitarii clarificarii sensului). Retrairea evenimentului prin reprezentare mentala conduce, prin psihoterapie la desensibilizare si clarificare.
Principiul fundamental de functionare al sistemului psihic uman este repetitita, asadar acest proces este unul firesc si natural, desi exista un risc potential ca victima in cauza sa ramana blocata intr-o bucla temporala in care sa se confrunte cu diverse fantasme legate de evenimentul psiho-traumatizant, daca nu va beneficia de un suport de specialitate adecvat. Acest fantasme, ca fuga din realitate,  se structureaza ca mecanisme de aparare, strategii compensatorii sau mijloace de coping (copingul reprezinta efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale).
Este esential ca apartinatorii (familia, sistemul de suport) victimei sa inteleaga faptul ca aceasta se confrunta cel mai probabil cu o tulburare de stress post-traumatic, si ca in aceasta situatie,  fantasmele devin mult mai concrete pentru aceasta decat realitatea existentiala.

“Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele” (Reinhold Niebuhr)

   SARBATORI FERICITE!

 

 

 

 

 

 

_

Sep-26-2011

TEAMA DE AVION

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Fobii, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Pentru majoritata dintre noi, avionul reprezinta un mijloc de transport care ne-a imbunatatit si usurat semnificativ existenta, insa pentru ceilalti aproximativ 10% dintre oameni, avionul inca semnifica masinaria aceea infernala care conduce la moarte sigura!

Marie-Claude Dentan, psiholog fondator al Centrului Antistress Aeronautic al Air France din Franta, sustine: “Accidentele sunt pe cat de rare pe atat de spectaculoase, astfel marcand memoria colectiva, si dand nastere fricii instinctive”.

In Franta, Air France organizeaza cursuri antistress care dau foarte bune rezultate prin efectul de grup si prin interventia psihologului care modereaza. In plus, la grupurile de terapie participa si specialisti din domeniul aviatiei (piloti, ingineri) care raspund cursantilor la toate intrebarile. Cursul se incheie cu o simulare de zbor cu prilejul careia fiecare se poate confrunta direct cu temerile si senzatiile provocate de idea de zbor

De la anxietate la fobie!

Teama ne avertizeaza despre posibilitatea unui potential pericol. Ea ne pune in alerta si ne pregateste pentru necunoscut. In contextual temei de zbor, aceasta survine faptului ca nu cunoastem exact cum anume functioneaza acest aparat infricosator. Cand este expus turbulentelor, ne inchipuiem ca se va prabusi. Gresit! In avion toate reperele noastre sunt bulversate, remarca psihiatra Dominique Servant. Nu mai atinge pamantul, suntem efectiv cu capul in nori. Aceste senzatii pot produce de asemenea rau de miscare. Teama este alimentata si de imaginile cu accidente aeriene, care la randul lor, prin dramatismul situatiei provoaca emotii puternice.
Persoanele anxioase isi imagineaza mereu lucrurile cele mai rele care se pot intampla, scenariile cele mai dramatice.Neprevazutul insa este cel care sperie cel mai rau.

In cntextul zborului cu avionul, ne aflam intr-o situatie de maxima neputinta si dependenta, noteaza psihanalista Diamantis Irene. De cand portile se inchid in urma noastra, nu mai exista cale de intoarcere.Imaginatia catastrofizanta se declanseaza tocmai din aceasta cauza – ireversibilitatea! Angoasa capata forta pana isi atinge apogeul , transformandu-se in fobie, care poate lua mai multe forme: fobie specifica (focalizata pe avion), claustrofobie (teama de spatii inguste, inchise), agorafobie (teama de spatii deschise, largi si de aglomeratie).
Spre deosebire de anxietate, aici discursul rational isi pierde impactul. Emotia isi atinge punctul de saturatie: nu mai ramane loc pentru gandire rationala. Nu mai gasim cuvinte pentru a diferentia intre teama si obiectul ei concret. Regresam la un stadiu infantil.

Copiii speriosi

Mamele prea angoasate, mereu tematoare isi cresc copiii intr-o atmosfera anxiogena. Orice le-ar indeparta de copii reprezinta un potential pericol. Crescand in teama, copiii devin adulti anxiosi. Fobia nu va ierta pe niciunul dintre ei. Un doliu, o despartire, un esec va deteriora stima de sine. Acesti adulti vor fii foarte fragili emotional si vulnerabili fata de lumea exterioara.
Fobia reprezinta expresia impasurilor noastre. Teama paralizanta ne impiedica sa parcurgem toate etapele vietii de adult. Teama se poate asocia oricarui obiect. Avionul este adesea simbolul acestei traiectorii interioare: viata, ca traseu ireversibil catre moarte. A se imbarca in acest avion inseamna a parasi bratele mamei, singurele care ne pretejeaza, afirma psihanalista Irene Diamantis.

Frica de avion nu reprezinta frica de a muri, ci frica de viata! Ca si cand preferam sa ramanem pe loc, fara a cunoaste urmarea, pentru a evita finalul.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Expuneti-va progresiv: incepeti prin a privi imagini frumoase cu avioane, si nu imagini cu accidente de avion. Familiarizati-va cu aeroportul, puteti merge acolo sa beti o cafea, de exemplu. Si cel mai important, cand va imbarcati, instiintati personalul cu referire la fobia dumneavoastra. Vor avea grija de dumneavoastra!

Faceti acasa, cateva exercitii de relaxare. Concentrati-va pe relaxare, apoi detasati-va, ascultati niste muzica de relaxare. Cand veti ajunge sa stapaniti bine aceste tehnici le veti putea aplica in timpul zborului atunci cand veti simti ca teama va cuprinde.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.