Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for the ‘Lifestyle’ Category

Esti consilier psihologic,  psiholog clinician, psihoterapeut sau  psihanalist? Vrei sa profesezi intr-un spatiu intim si confortabil? Contacteaza-ma pe  mail si spune-mi despre formarea si obiectivele tale! Pentru detalii administrativ- juridice,  puteti adresa  un mail la adresa: ilinca.badea@psihoterapeutul.ropsiholog ilinca.badea

14  Nov. 2013 – Ziua Mondiala a Diabetului

 

Cu aceasta ocazie,  pe data de 14 Nov. 2013, persoanele diagnosticate cu diabet, beneficiaza de consiliere psihologica GRATUITA, pe baza de programare prealabila, in limita spatiului disponibil.

 

Pentru informare in ceea ce priveste implicatiile acestei afectiuni auto-imune, cat si pentru resurse suplimentare, recomand sa accesati : http://educatie-diabet.ro/.

Pentru programari:

tel: 0748991259

e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

 

 

 

la_psiholog

 

 

 

 

 

Cefaleea, sau durerea de cap poate avea atat cauze fiziologice (fenomene reflexe secundare, la nivel cerebral, ce determina senzatia subiectiva de durere – produsa de mecanisme variabile : modificari ale diametrului vaselor de sange , variatii ale presiunii intra-craniene) cat si cauze emotionale (oboseala, stress).
Exista atat o baza constitutionala , cat si una psihodinamica. Durerea de cap poate aparea si ca simptom de conversie, cu semnificatie simbolica bine determinata de nevoile individuale subiective (identificari cu un parinte, gratificari masochiste, asocieri cu experiente timpurii). Atunci cand exista modificari fiziologice locale subiacente, putem vorbi despre tulburari senzoriale de tip isteric (durerea psihogena) din care fac parte: parestezia, hiperestezia si anestezia.

Criteriile de diagnostic pentru migrena ( manifestari clinice specifice) : natura periodica a crizelor, tulburari prodromale ( tulburari simptomatice ce anunta debutul crizei de migrena),manifestarea unilaterala a durerii, prezenta fotofobiei, greata, varsaturile, instalarea brusca, precum si incetarea la fel de brusca,contribuie la o diagnosticare precisa.

Principalul mecanism fiziologic care explica durerea consta in dilatatia vasculara. Studii experimentale realizate de Graham& Wolff indica faptul ca dilatarea arterelor cerebrale (ramurile carotidei externe) este responsabila pentru producerea senzatiei de durere, insa initial debutul crizei se produce sub efectul vasoconstrictiei. Asadar, vasodilatatia se instaleaza ca reactie supra-compensatorie la vasoconstrictia initiala.

Semnificatia etiologica a factorilor emotionali : acestia se refera la factori precipitatori (contextuali) , si factori constitutionali (trasaturile de personalitate caracteristice persoanei in cauza). Se pare ca exista o anumita predispozitie in acest sens. Este vorba despre un anumit tip de personalitate “constitutionala de baza” caracteristica celui predispus la migrena.
Acest tip de personalitate presupune o anumita ambivalenta: o inteligenta superioara insotita de o dezvoltare emotionala intarziata, cu adaptare fata de rol (heterosexual) nesatisfacatoare.
Din punct de vedere fizic, posibil sa se remarcetrasaturi agromegaloide.

Aparent, migrenele debuteaza intr-un context de pierdere / renuntare la protectia caminului, moment in care persoana respectiva se simte nevoita sa faca fata singur, pentru prima data, responsabilitatii vietii independente, resimtita ca o presiune de maturizare precoce. Aceste persoane au o legatura de atasament foarte stransa cu mama, de care sunt foarte dependente, si de care nu se pot scinda efectiv, niciodata. Urmeaza incercari repetate de regasire a mamei in diverse relatii, de reconstituire a relatiei cu aceasta. (multiple fenomene de transfer).

Tipul de personalitate, descris conform Dictionarului Cambridge prin termenul de “goody-goody”,este reprezentat de ambitie, relaxare, rezerve, respect fata de autoritate, sensibilitate, tendinta catre dominare, lipsa simtului umorului, caracteristici compulsive, perfectionism, competivitate excesiva, ambitie puternica, perfectionism, rigiditate,
conformism, incapacitate de adelega responsabilitati. Putem remarca pulsiuni ostile, invidie, toleranta scazuta fata de frustrare, toate aceste intoarse catre sine prin sentimentul apasator de vinovatie.

Practic, acest tip de personalitate intruneste multiple trasaturi anancaste. Aceasta persoana manifesta atitudinea “vesnicului nemultumit”, atitudine care rezulta din auto-impunerea unor standarde mereu supra-realiste, asumate compulsiv in scopul de a accede laperfectiune. Frustrarea provocata genereaza tensiune , oboseala,pana cand un anumit eveniment extern va precipita instalarea migrenei. Este vorba in definitiv de “lupta resentimentului si a anxietatii”. Migrena apare atunci cand persoana suferinda este pusa in fata unui sarcini care ii depaseste capacitatea.
Debutul crizei marcheaza o stare de furie refulata, in prezenta unor pulsiuni ostile reprimate. In absenta simptomelor psiho-nevrotice speficice care sa permita descarcarea pulsiunilor ostile reprimate, se produce aproximativ acelasi fenomen ca si in hipertensiunea psihogena.Atat in migrena, cat si in hipertensiune sau epilepsie, rolul determinant este ocupat de catre pulsiunile ostile destructive, ca factor psihodinamic principal.

Interventia psihoterapeutica se axeaza pe aspecte legate de managementul mediului, profilxia stressului, evitarea surmenajului,analiza functionala a circumstantelor precipitante ce preced criza migrenoasa,constientizarea pulsiunilor ostile, anticiparea satisfacerii cercului vicios corespunzator, consiliere psihologica in ceea ce priveste modificari necesare stilului de viata: occupational, recreational, interpersonal.
Abordarea cognitiva presupune strategii de solutionare a conflictelor de bazasi de gestionare a tensiunilor emotionale (strategii de coping).

Sugestii de self-help:

  • Cine anume din familie, sufera de migrene?
  • Cand anume ai mai suferit fizic? (boli,afectiuni, accidente)
  • Exista dorinte sau nevoi neglijate, amanate?
  • De cat timp eviti /eziti sa le satisfaci?
  • In ce context au debutat migrenele?
  • Cum este relatia cu mama ta?Dar relatia actuala de cuplu?
  • Ai de luat hotarari? Te afli intr-o dilema?
  • Ce anume ai schimba din viata ta, incepand de maine?

Migrena

Incepand cu data de 15.04.2013, in fiecare MARTI puteti beneficia de consiliere psihologica GRATUITA, intre orele 11:00 si 19:00.

Numai pe baza de programare prealabila, prin telefon la nr: 0748991259 sau e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

Aceasta initiativa face parte dintr-o campanie de promovare pentru servicii psihologice gratuite, nevoie manifestata accerb de catre populatie, in lipsa unui program naţional de asistenţă psihologică.

In  acest sens, va invit sa imi adresati fie prin mail, fie prin intermediul : https://www.facebook.com/Psihoterapeutul orice sugestii sau informatii de utilitate prin care v-ati dori sa participati!

 

 

 

De la aceasta varsta, copilul dumneavoastra va adora sa exploreze, sa umble cu nasul in vant dupa mistere si orice element de noutate ii va atrage imediat atentia.

Fie ca vrea sa traverseze strada de unu singur, sau intra in apa fara sa va mai astepte, atunci cand sunteti la mare, oricare dintre situatiie de acest gen, va pot pune in mare dificultate!

 

Ce puteti face pentru a-l stii in siguranta?

 

Poate ca este util sa cunoasteti faptul ca in cazul celui mic, nu este atat vorba despre curiozitate, cat este vorba despre spiritul temerar. Nu doar ca vrea sa-si obtina autonomia in familie dar insista sa va convinga de faptul ca este “mare!”. Nu vrea sa mai mearga pe strada tinandu-l de manuta, nu va mai asteapta cuminte si aveti sentimentul ca o sa-l pierdeti prin magazine. Iar el insista: – “Mami, sunt mare!”

 

O mamica aflata in acest context pentru intaia data este firesc sa se simta ingrozita de riscuri si pericole. Ce puteti face?

Este de dorit ca mama sa adopte strategia mamei “feline”. Si anume sa il supravegheze pe cel mic cu coada ochiuui, lasandu-l sa exploreze liber, si intervenind doar atunci cand survine un pericol. Este vorba de acea atitudine echilibrata care sa nu permita existenta vreunui posibil risc.

Astfel, copilul dumneavoastra va invata progresiv si mai ales in deplina siguranta, din experientele timpurii atat de indispensabile.

 

Nu mai vrea sa mearga de mana!

In primul rand, este important ca intreaga familie sa stabileasca de comun accord un set de reguli de respectat pentru cel mic, reguli care vor fii respectate de toti membrii familiei, fara discriminare. Cea mai mare tentatie a bunicilor este sa fie mai permisivi decat parintii, ingreunand ulterior munca de convingere a celor din urma.

 

Copilul dumneavoastra trebuie sa stie: nu se discuta si nu se negociaza! Pe strada ne tinem de mana, si mai ales atunci cand traversam strada! Daca iesiti pe strada cu rolele sau cu bicicleta iar el traverseaza strada inaintea dumneavostra , atunci il puteti avertiza ca veti merge inapoi acasa si data viitoare nu veti mai iesi impreuna astfel,  ci doar cu caruciorul de bebelusi!

Il atrage foarte mult apa!

Sunteti la mare, sau la o piscina. Dumneavoastra ati prefera sa faceti mai intai putina plaja pana sa intrati in apa, insa cel mic gandeste absolut diferit si la aceasta varsta nici nu este inzestrat cu prea multa rabdare. Asa ca se avanta spre apa cu entuziasm. Este foarte posibil sa ganditi ca exista macar un aspect fericit, acela ca nu ii este teama de apa si ca cert nu este un copil fricos. In plus, va invata usor sa inoate.

Insa va expuneti unor riscuri semnificative  chiar si atunci cand situatia vi se pare una aparent lipsita de riscuri. Totusi nu va lasati niciodata copilul, afat la aceasta varsta, sa faca baie singur. Din precautie, dublati intotdeauna masurile de precautie. Invatati-l sa poarte mereu manecute si colac concepute conform normelor de siguranta. Ii vor permite celui mic sa pluteasca in siguranta in cazul in care ar cadea din greseala in piscina sau daca se va aventura singur in apa.

 

Daca interdictiile dumneavoastra sunt clare, vor fii cu mult mai usor de respectat!

La restaurant

La varsta de 2-3 ani inca este destul de greu sa ii cerem celui mic sa stea linistit, asezat pentru un timp indelungat.

Daca nu reusiti sa il motivati sa stea cuminte la masa, acest lucru se va intampla doar pentru ca , probabil, este inca prea micut pentru acest gen de activitate. Nu va suparati pe el din acest motiv. Va sosi in curand si momentul acela!

 

Atunci cand face crize de plans si de furie in acest context, cel mai indicat ar fii sa iesiti cu el afara din locatia respectiva si sa ii propuneti ca pana ajungeti acasa, sa va jucati un joc: “De-a mama si copilul care mananca frumos la masa!”

 

Pentru cazul in care fuge de langa dumneavoastra sa il pierdeti din ochi, este util sa poarte la manuta o bratara specifica de identificare, impermeabila, foarte rezistenta (ca cele pe care le primiti in club, sau la concerte), neaparat hipoalergenica, (din fibra de nylon, eventual), pe care sa fie trecute numele sau, numarul dumneavoastra de telefon, adresa, etc. Vezi: www.monbracelet.com

 

In cazul in care s-a petrecut un astfel de eveniment, cand il regasiti, imbratisati-l, pupati-l, linistiti-l, spuneti-i ca este in siguranta. Amanati cearta si pedeapsa pentru mai tarziu. Nu va doriti ca data viitoare cand dispare de langa dumneavoastra sa fie timorat doar de faptul ca il veti certa atunci cand il veti gasi.

 

 

Jun-22-2012

Ce spun desenele copiilor?

Posted by Ilinca Badea under Copii, Diverse, Familie, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Inca de cand copilul invata sa tina creionul in mana, el va descoperi fericirea pura!

 

Chiar daca primele mazgalituri nu seamana aparent cu nimic, datorita acestor forme primare nedefinite, intr-o zi cel mic va putea desena un cerc sau un patrat. Pornind de aici,  el va descoperi pentru desen o pasiune, iar desenul sau va evolua treptat o data cu el, datorita dezvoltarii cognitive.

 

La 1-2ani. Primele mazgalituri

 

La 1 an, copilul este foarte activ si curios. Stimulat de noile senzatii, apuca si manipuleaza tot ceea ce gaseste. Acestea sunt experientele sale senzorio-motorii care stau la baza progresului cognitiv.

Prima data cand apuca un creion sau o carioca, probabil veti remarca faptul ca fie nu va face decat sa loveasca masa de lucru cu acel obiect,  fie il va freca de suprafata respectiva. Insa, imediat ce va observa faptul ca acest gest produce o urma, va fii placut surprins. Aceasta supriza este insotita de o mare placere, o satisfactie proprie ce va face absolut necesara repetarea.

De fapt, a lasa o urma prin acest gest, pe orice tip de suprafata, ii va da copilului pentru intaia oara, sentimentul ca are puterea sa creeze ceva, ca poate schimba, influenta lucrurile din jurul sau. Este vorba despre primul act de creatie!

Aceasta urma reprezinta semnatura ra, dovada existentei sale. El va adora acest nou joc! Sa nu va asteptati insa, ca el sa faca deocamdata diferenta intre suprafetele si texturile diverse pe care isi va manifesta actul creator. Pentru cel mic, orice loc unde se va putea reproduce  acesta, va fii foarte bun ca suport!

 

Sfatul psihologului:

Protejati suprafetele sensibile, fragile si repetati-i ferm si categoric, faptul sa este interzis in acel loc, alocandu-i timpul necesar sa asimileze aceasta informatie, si sa o transforme intr-o norma de conduita. Fiti alaturi copilului dumneavoastra , implicati-va in jocul sau desenand si colorand impreuna cu el. Scriem si desenam pe foi de hartie!

Aveti rabdare cu el, isi va asuma de indata aceasta cerinta!

Considerati aceasta perioada minunata, ca cea mai buna motivatie pentru a va dezlantui spiritul ludic! De cand nu v-ati mai bucurat de o carte de colorat?

 

La varsta de 2 ani

 

Ceea ce conteaza, deocamdata, pentru cel mic, est numai placerea de a desena, fara scop precis. Lasandu-l liber sa mazgaleasca, asa cum are el chef, chiar si cu mainile libere, bagate in acuarele, ii veti permite sa-si dezvolte in timp motricitatea fina.

La aceasta varsta este important sa nu il constrangeti sa deseneze cu mana dreapta, daca remarcati ca o face cu mana stanga. Alegerea mainii pe care prefera sa o foloseasca se va definitiva in jurul varstei de 4ani. In nici un caz nu trebuie influentat , fortat sau grabit sa o faca.

Inca de cand incepe sase dezvolte limbajul, tanarul artist incepe sa dea un sens creatiei sale. Mai intai, pentru ai imita pe parinti, pentru care urmele trasate pe hartie au intotdeauna un sens. Acest lucru incepe sa se petreaca pentru ca mazgaliturile incearca sa reprezinte ceea ce ii trece prin cap micutului, chiar daca nu par sa se asemene. Imaginatia celui mic face legatura intre hartie si imaginea mentala. Ascultati ceea ce are de povestit despre desenul sau, fara a-i judeca sensul sau calitatea.

 

La varsta de 3 ani

 

Putin inainte de 3 ani, copilul traseaza primul sau cerc inchis, care delimiteaza “inauntrul” de “inafara”. Este o etapa importanta de unde se nasc primele sale tentative de a desena un omulet.

Cele mai rudimentare desene la aceasta varsta, sunt cele care reprezinta omuleti rotunzi si omuleti numerotati. In omuletii rotunzi, totul este reprezentat inauntrul cercului: bratele, ochii, gura, picioarele. Totul este desenat in interiorul unui cerc.

Omuletul “numerotat” pare sa fie un inventar al asamblarii imaginii globale: elementele care compun omuletul sunt desenate una langa cealalta, pe foaie, pentru a forma un desen global coerent. Urmeaza ca dupa varsta de 4 ani,  cel mic sa numeroteze si membrii familiei sale ,inventariiand o imagine unitara a familiei sale. Tata -1; Mama- 2; Fratiorul -3.etc.

 

Putin dupa varsta de 3ani, apare primul desen de omulet care nu mai este doar un cerculet si niste elemente insirate pe foaie alaturi de el, ci un omulet care cuprinde si reprezentarea grafica a capului.  Acum desenul are forma unui soare: un cerc (capul)  de unde pornesc raze (membrele). Capul este reprezentat central caci el contine ceea ce este esential pentru copil: ochii si gura, cele prin care el priveste, vorbeste, mananca. Membrele sunt legate de cap pentru ca ele sunt  extremitatile corpului concret aflate in contact cu lumea, prin atingere.

Anumiti copii pot omite sa traseze bratele si picioarele omuletului si sa nu deseneze decat elementele pe care le considera absolut esentiale. Mainile, care ating, picioarele care il ajuta sa se deplaseze. In acest prim desen al omuletului, inca sumar, abdomenul, trunchiul inca nu figureaza deoarece aceste elemente nu au importanta functionala pentru copil. La fel, nasul apare foarte rar in desenele celor mici, la aceasta varsta. Este absolut normal ca aceste detalii sa lipseasca.

 

La varsta de 4-5 ani. Omuletul incomplet

 

Pana la aceasta varsta, copilul adora sa deseneze acest omulet “solar”, insa acum incepe sa progreseze, deoarece devine constient de faptul ca din desenul sau  lipseste trunchiul omuletului. Asadar, el adauga, fie intre membrele inferioare ale omuletului, un mic oval, reprezentand abdomenul, fie pur si simplu, un punct : buricul, cel care anunta prin simpla sa prezenta, existenta abdomenului. Copilul poate deasemeni, materializa trunchiul, inchizand printr-o singura trasatura grafica, spatiul aflat intre membre.

 

Dupa 5 ani, are loc revolutia! El abandoneaza omuletul fara cap si adopta o noua procedura care include de la bun inceput trunchiul. Deseneaza doua cercuri, unul deasupra celuilalt, unul pentru cap, altul pentru trunchi. Adesea, capul este prea mare, fata de abdomen, pentru ca este mai important in viziunea micului artist. El trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea cuprinde ochii, nasul, gura. Uneori, bratele continua catva timp, sa coboare din cap, in timp ce membrele inferioare pornesc din trunchi.

Incetul cu incetul, omuletul se imbogateste, membrele sunt mai bine plasate. Initial schitate printr-o singura linie, acum sunt prezentate prin doua linii in forma de tub. Pe masura ce copilul creste, el deseneaza tot mai multe detalii, ca urechile, degetele, nasul, elementee de imbracaminte. Gura devine un zambet.

 

La 6 ani. O fetita sau un baiat

 

O data ce incepe sa mearga la scoala, copilul incepe sa invete scrierea cursiva, invata sa deseneze un obiect sau  sa scrie un cuvant, el va putea ajunge sa deseneze o anumita forma, fara a mai ridica pixul de pe hartie. Din aceasta noua deprindere grafo-motrice se va naste conturul omuletului, capacitatea de a reproduce o silueta.  Aceasta elaborata reprezentare sta marturie la baza noilor facultati anticipatorii ale copilului, incapabil inca sa planifice intreaga schita de la inceput.

 

In acest stadiu care pare sa stabileasca primele diferentieri de gender (sex masculin / feminin) , organele gender specifice nu sunt inca desenate.

Recunoastem reprezentarea unei fete in primul rand datorita parului sau lung, apoi vestimentatiei (fusta, tocuri) versus pantaloni (la baiat).

 

Copilul deseneaza mai intai omuletul dezbracat si asexuat, apoi il imbraca aplicand peste desenul initial haine, prin transparenta. Omuletul desenat este o reprezentare a imaginii de sine. Baiatul deseneaza un baiat, fetita deseneaza o fetita.

 

La aceasta varsta frageda, desenul unui omulet de sex opus poate ridica parintilor un semn de intrebare, si este recomandat ca acestia sa se adreseze unui specialist.

 

Care sunt desenele ingrijoratoare?

 

Se intampla frecvent ca cel mic sa deseneze omuletul rasturnat in pagina, aparent cu capul in jos, deoarece la aceasta varsta, cei mici nu stiu inca sa isi planifice in spatiu desenul.

Daca cel mic traseaza capul omuletului intr-un colt al paginii si continua restul desenului in spatiul ramas. Acest lucru pe el nu il va deranja, dar dumneavoastra poate sa vi se para deplasat si ingrijorator.

Omuletului ii lipsesc ochii, gura, bratele? Nu va ingrijorati! Pana pe la varsta de 6 ani, pentru a desena un omulet intreg presupune ca cel mic sa isi mentina atentia concentrata tot timpul necesar finalizarii intregului desen, insa copilul aflat la aceasta varsta este foarte usor de distras. Nu rareori se intampla sa uite un element din desen chiar daca el pare esential.

Insa, daca toate desenele copilului, zi dupa zi, reprezinta aceleasi carasteristici, aceleasi lipsuri, aspecte nespecifice varstei, este cazul sa va desena un semn de intrebare si este necesar sa va adresati cat mai curand unui psiholog.

 

Intrebati-l pe cel mic despre desen

 

fara sa dramatizati. Chiar daca nu este un vorbaret, cu siguranta ii va face placere sa impartaseasca gandurile lui. Este important sa va consultati cu el inainte sa trageti o concluzie nefondata, deoarece el ar putea avea o explicatie foarte plauzibila si chiar logica pentru ceea ce dumneavoastra considerati o anomalie.

Dar intr-adevar, in lipsa unei argumentari , desenul poate reflecta intr-adevar , o anomalie, o dificultate de care se loveste copilul in viata reala, sau o suferinta neverbalizata.

 

Nu ezitati si mai ales, nu intarziati sa cereti sfatul psihologului!

Tags:
Apr-3-2012

BRUXISMUL

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Lifestyle, Sanatate, Sfatul Psihologului

Bruxismul reprezinta activitatea nefunctionala, ocazionala sau de obisnuinta, diurna sau nocturna, care are drept consecinta scrasnirea, crisparea, lovirea (pocnirea) dintilor, frecarea arcadelor dentare cu intensitate, frecventa si persistenta. In limbaj medical, se mai utilizeaza si termenul de bricomanie (automatism masticator prin miscari bruste, repetate, in cursul somnului ).

Exista doua tipuri de bruxism:
– bruxismul centrat – consta in strangerea puternica a dintilor fara a-i misca;
– bruxismul excentrat – presupune scrasnirea dintilor cu miscarea falcilor ca si cum persoana respectiva ar mesteca in vid.

Bruxismul (cunoscut ca scrâșnitul din dinți) este un obicei parafuncțional care poate fi cauzat de diferiți factori: înghițirea lichidului amniotic la naștere, traume cerebrale la vârstă fragedă, lovituri la nivelul lobilor occipitali sau parietali.

Cauze de natura psihologica:

Studiile stiintifice din domeniu au demonstrat ca exista numeroase corelatii intre bruxism si :

-anxietate, hiperactivitate, structura de personalitate obsesiv-compulsiva, pasiv-agresiva, suparare sau manie, frica, durere, frustrare, disconfortul (adesea acestea sunt asociate cu un pattern familial disfunctional, in special la copii);
– lipsa odihnei: durata scurta somnului ; insomnie de adormire sau de trezire; cosmaruri;

– incapacitatea de relaxare;

– lipsa mecanismelor de coping.

Bruxismul poate fi declanşat de factori psihologici, aceştia incluzând anxietatea, stresul, tensiunea nervoasă, furia şi frustrarea reprimată, agresivitatea, competivitatea şi personalitatea de tip hiperactiv.
Personalitatile agresive, perfectioniste, maniacale, obsesive sau persoanele exaltate si nerabdatoare sa atinga un anumit scop sunt predispuse spre a dezvolta bruxismul.

Bruxismul se manifestă doar în timpul somnului, pacientul neavând posibilitatea de a-și controla mișcările. Boala devine mai accentuată în stările stresante sau momentele cu încărcătură emoțională deosebită.S-a demonstrat ca bruxismul apare in principal in timpul somnului lent si mai putin in timpul somnului paradoxal.

In cazul copiilor, bruxismul poate fi legat de noua senzatie de a avea dinti. Copiii isi pot scrasni dintii atat ziua, cat si noaptea, dar scrasnitul are o mai mare intensitate noaptea. Medicii stomatologi de obicei nu trateaza bruxismul la copiii mici, deoarece nu creeaza probleme de durata. Dintii de lapte sunt schimbati dupa cativa ani, iar bruxismul adesea dispare cand au erupt toti dintii permanenti. Daca nu dispare, medicul stomatolog va recomanda tratamentul adecvat.

Bruxismul la copii apare cel mai adesea in intervalul de varsta 3-6 ani si 10-12 ani. Afectiunea mai poate aparea si ca urmare a unor raceli sau infectii ale urechii. De asemenea, copiii pot scrasni din dinti si ca sa-si reduca disconfortul dat de diverse alergii.

Persoanele afectate de bruxism pot prezenta o varietate de simptome, incluzând:

  • Anxietate, stress și tensiune
  • Depresie
  • Dureri de urechi
  • Probleme alimentare
  • Dureri de cap, migrene
  • Pierderea dinților
  • Tinnitus
  • Retragerea gingiilor
  • Dureri de gât
  • Insomnie
  • Dureri de maxilar

Tratamentul bruxismului poate consta în managementul stresului. Bruxismul apărut pe fondul stresului poate fi depăşit cu ajutorul terapiei şi a strategiilor care promovează relaxarea precum exerciţiile fizice sau meditaţia. Bruxismul apărut la copii, pe fondul existenţei unei temeri, poate fi depăşit dacă vorbiţi cu micuţul despre temerile sale înainte ca acesta să meargă la culcare. De asemenea, puteţi să îl ajutaţi să se relaxeze cu ajutorul unei băi fierbinţi sau prin citirea unei cărţi preferate. Stresul poate fi redus prin mai multe tipuri de tehnici precum terapia vizuală, autosugestia, trezirea bolnavului în timp ce scrâşneşte din dinţi, încleştarea dinţilor timp de cinci secunde, urmată de relaxarea maxilarului alte cinci secunde.

Tehnici de reducere a stresului – Putem reduce stresul prin tehnici relaxare corporala totala, cu ajutorul meditatiei si a exercitiilor fizice , exercitii de imagerie dirijata,  auto-sugestie, respiratie abdominala, antrenament mental etc.

Terapie comportamentala – Atunci cand bruxismul se constata a fi un obicei comportamental (de exemplu, atunci cand se remarca scransnirea dintilor sau inclestarea maxilarului si pe timpul zilei pe parcursul starii de vigilenta) tratamentul consta in terapie specializata – psihoterapie cognitiv-comportamentala sau hipnoterapie. Tratamentul psihoterapeutic se adreseaza cauzelor etiologice, pentru a impiedica repetarea fenomenului. Psihoterapia bruxismului presupune in general un demers terapeutic structurat pe parcursul a cateva sedinte, in functie de rezultatele evaluarii si de necesitatile clientului. In medie, se recomanda 4 pana la 8 sedinte de psihoterapie.

Exista intotdeauna si varianta medicatiei de tip miorelaxant sau naturiste anti-stress asociata renuntarii la consumul de excitanti de orice natura (cafea, bauturi carbogazoase cu continut de cofeina, ceai negru , ciocolata, dulciuri, etc.)

Trebuie mentionat faptul ca oricare dintre aceste abordari terapeutice trebuie insotita de o buna igiena de viata, precum si de o modificare a ritualurilor nocturne actuale (aspecte cu privire la tehnicile de relaxare utilizate, adormire, ambient, exercitiu fizic, etc)

In prealabil, se recomanda realizarea unei evaluari psiho-diagnostice complete in cadrul careia sa se deceleze existenta unei posibile tulburari afective sau de personalitate, precum si un examen EEG.

Feb-6-2012

Insomnia

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Lifestyle, Sanatate, Sfatul Psihologului

Un simptom foarte raspandit, insomnia afecteaza 10% din populatie in maniera severa, iar inca 30-50% din populatie se confrunta cu insomnia ocazional. Doua treimi dintre persoanele afectate de insomnie sunt femei cu varste cuprinse fie intre 20 si 30 ani, fie intre 50 si 60 de ani (in contexte de menopauza, vaduvie, pensionare, etc.) Totusi insomnia nu este o fatalitate, nu atat o maladie, cat un simptom, care poate indica anxietate, depresie, suferinta afectiva sau tulburari psihiatrice. Terapia consta mai ales intr-o buna igiena de viata care sa permita o reconciliere cu nevoia dumneavoastra de somn.

 

Insomnia poate fii privita atat ca pe un simptom negativ care ne consuma din energia vitala si ne instraineaza putin cate putin de modul nostru de viata, cat si ca pe un  stimulent de creativitate si fantezie, o portita nocturna catre un spatiu de intimitate si de  regasire de Sine. Pentru multe persoane , insomnia reprezinta acel ultim resort care le ofera cadrul spatial si temporal in care sa se intalneasca cu sine, sa isi vorbeasca, sa isi aloce timp exclusiv pentru sine. Perceptia timpului pentru somn poate fii uneori subiectiva, este o chestiune  ce tine de punctul fiecaruia de vedere. Anumite persoane se bucura de acest “supliment de viata”; de fapt este vorba despre motivatia pentru somn.

 

Problematica efectiva a acestui subiect trebuie tratata atunci cand exista consecinte invalidante peste zi, ca somnolenta diurna, dificultati de concentrare, dificultati de memorare, angoasa, deprimare, iritabilitate, etc. Desi majoritatea adultilor au nevoie de 6 pana la 8 ore de somn pe noapte, foarte multi dintre acestia dorm defapt cu mult peste acest necesar. Caci in ciuda acestei exigente biologice, somnul se mai supune si unei anumite norme sociale. “Noaptea trebuie sa dormi!” Asadar, terapia propune atat o de-dramatizare si o normalizare, cat si o valorizare a insomniei. A invata sa transformi somnul “ pierdut” in timp castigat este principala sarcina care se adreseaza celui ce lupta cu aceasta afectiune.

 

A-ti trai mai bine insomniile, inseamna a-ti modifica accepetiunea despre sine, a-ti scoate eticheta de “insomniac”, a renunta la expresia “sufar de insomnie” si a o schimba in “ma bucur de insomnie”. A nu dormi suficient noaptea poate semnifica faptul ca puteti avea nevoie de mai mult timp exclusiv pentru dumneavoastra si ar trebui sa va ridice multe semne de intrebare despre ce anume va oferiti dumneavoastra in fiecare zi, astfel incat ajungeti sa aveti nevoie de inca pe atat, noaptea?

 

Evaluati, asadar, in primul rand , ritmul dumneavoastra de viata, apoi nevoia dumneavoastra efectiva de somn, de odihna. Va odihniti suficient? Va treziti obositi sau nu? De cate ore de somn aveti realmente nevoie pentru a va resimti “fresh” dimineata? Si apoi invatati sa le respectati. Daca obiceiurile dumneavoastra din vacanta sunt un bun indice pentru a va raspunde la aceste intrebari, atunci raportati-va la acea perioada cand v-ati simtit cel mai bine, cel mai mai odihniti.  Tineti un jurnal al somnului dumneavoastra: la ce ora ati adormit, la ce ora v-ati trezit, de cate ori pe noapte si pentru cat timp, cum v-ati simtit dimineata, daca ati avut sau nu cosmaruri, descrieti-le. Renuntati la toti excitantii: cafea, Cola, bauturi carbogazoase, ceai negru sau verde, ciocolata, dulciuri bogate in zahar. Nu beti multe lichide inainte de culcare. Schimbati-va igiena de viata!

 

Chiar si dupa o noapte foarte obositoare, nu va ajuta la nimic sa ramaneti in pat pentru mult timp dimineata, deoarece a va trezi in fiecare zi la aceeasi ora este esential pentru a va echilibra programul de somn. Ridicati-va si incepeti-va activitatea obisnuita indiferent daca aveti sau nu treaba la acea ora. Seara, spre deosebire, asteptati semnalele somnului inainte sa va bagati in pat , este inutil sa asteptati sub plapuma sa vi se faca somn! Efectul este exact cel opus! Nu mai dormiti dupa-amiaza. Asteptati sa va simtiti obositi inainte sa va duceti la culcare.

 

Daca inainte de culcare va simtiti asaltati de ganduri negative si griji, apelati la tehnicile uzuale de relaxare. Cateva exercitii de respiratie, o scurta plimbare in aer liber, beti un ceai antistress sau scrieti intr-un jurnal al gandurilor parazitem in fieacare seara inainte de culcare. Eliberati-va mintea asternandu-le pe hartie!

 

Cand trezirea nocturna dureaza peste jumatate de ora, nu insistati sa adormiti la loc cu orice pret. Nu se va intampla! Mai util ar fi sa cititi ceva placut sau sa ascultati putina muzica relaxanta de preferat intr-o alta incapere decat cea in care dormiti.

 

Nu dramatizati! Veti dormi cand veti avea efectiv nevoie!

 

Tags:

   SARBATORI FERICITE!

 

 

 

 

 

 

_

Sep-26-2011

TEAMA DE AVION

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Fobii, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Pentru majoritata dintre noi, avionul reprezinta un mijloc de transport care ne-a imbunatatit si usurat semnificativ existenta, insa pentru ceilalti aproximativ 10% dintre oameni, avionul inca semnifica masinaria aceea infernala care conduce la moarte sigura!

Marie-Claude Dentan, psiholog fondator al Centrului Antistress Aeronautic al Air France din Franta, sustine: “Accidentele sunt pe cat de rare pe atat de spectaculoase, astfel marcand memoria colectiva, si dand nastere fricii instinctive”.

In Franta, Air France organizeaza cursuri antistress care dau foarte bune rezultate prin efectul de grup si prin interventia psihologului care modereaza. In plus, la grupurile de terapie participa si specialisti din domeniul aviatiei (piloti, ingineri) care raspund cursantilor la toate intrebarile. Cursul se incheie cu o simulare de zbor cu prilejul careia fiecare se poate confrunta direct cu temerile si senzatiile provocate de idea de zbor

De la anxietate la fobie!

Teama ne avertizeaza despre posibilitatea unui potential pericol. Ea ne pune in alerta si ne pregateste pentru necunoscut. In contextual temei de zbor, aceasta survine faptului ca nu cunoastem exact cum anume functioneaza acest aparat infricosator. Cand este expus turbulentelor, ne inchipuiem ca se va prabusi. Gresit! In avion toate reperele noastre sunt bulversate, remarca psihiatra Dominique Servant. Nu mai atinge pamantul, suntem efectiv cu capul in nori. Aceste senzatii pot produce de asemenea rau de miscare. Teama este alimentata si de imaginile cu accidente aeriene, care la randul lor, prin dramatismul situatiei provoaca emotii puternice.
Persoanele anxioase isi imagineaza mereu lucrurile cele mai rele care se pot intampla, scenariile cele mai dramatice.Neprevazutul insa este cel care sperie cel mai rau.

In cntextul zborului cu avionul, ne aflam intr-o situatie de maxima neputinta si dependenta, noteaza psihanalista Diamantis Irene. De cand portile se inchid in urma noastra, nu mai exista cale de intoarcere.Imaginatia catastrofizanta se declanseaza tocmai din aceasta cauza – ireversibilitatea! Angoasa capata forta pana isi atinge apogeul , transformandu-se in fobie, care poate lua mai multe forme: fobie specifica (focalizata pe avion), claustrofobie (teama de spatii inguste, inchise), agorafobie (teama de spatii deschise, largi si de aglomeratie).
Spre deosebire de anxietate, aici discursul rational isi pierde impactul. Emotia isi atinge punctul de saturatie: nu mai ramane loc pentru gandire rationala. Nu mai gasim cuvinte pentru a diferentia intre teama si obiectul ei concret. Regresam la un stadiu infantil.

Copiii speriosi

Mamele prea angoasate, mereu tematoare isi cresc copiii intr-o atmosfera anxiogena. Orice le-ar indeparta de copii reprezinta un potential pericol. Crescand in teama, copiii devin adulti anxiosi. Fobia nu va ierta pe niciunul dintre ei. Un doliu, o despartire, un esec va deteriora stima de sine. Acesti adulti vor fii foarte fragili emotional si vulnerabili fata de lumea exterioara.
Fobia reprezinta expresia impasurilor noastre. Teama paralizanta ne impiedica sa parcurgem toate etapele vietii de adult. Teama se poate asocia oricarui obiect. Avionul este adesea simbolul acestei traiectorii interioare: viata, ca traseu ireversibil catre moarte. A se imbarca in acest avion inseamna a parasi bratele mamei, singurele care ne pretejeaza, afirma psihanalista Irene Diamantis.

Frica de avion nu reprezinta frica de a muri, ci frica de viata! Ca si cand preferam sa ramanem pe loc, fara a cunoaste urmarea, pentru a evita finalul.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Expuneti-va progresiv: incepeti prin a privi imagini frumoase cu avioane, si nu imagini cu accidente de avion. Familiarizati-va cu aeroportul, puteti merge acolo sa beti o cafea, de exemplu. Si cel mai important, cand va imbarcati, instiintati personalul cu referire la fobia dumneavoastra. Vor avea grija de dumneavoastra!

Faceti acasa, cateva exercitii de relaxare. Concentrati-va pe relaxare, apoi detasati-va, ascultati niste muzica de relaxare. Cand veti ajunge sa stapaniti bine aceste tehnici le veti putea aplica in timpul zborului atunci cand veti simti ca teama va cuprinde.

In terapia copilului mic:

-parintii nu trebuie sa vina la terapie pentru interese proprii ci pentru cele ale copilului.
-terapeutul se afla acolo pentru a raspunde detresei copilului, si nu pentru a-l forta sa raspunda presiunilor si asteptarilor partintilor.
-in acelasi timp, totusi este evident ca terapeutul va tine cont de parerea acestora si va lua in calcul experienta lor, abtinandu-se sa critice si sa faca judecati de valoare sau acuzatii, mai ales de fata cu micul client.
-obiectul terapiei consta in a identifica dificultatile si de gasi solutii pentru a media relatiile dintre copil si parinti.
-adesea, terapeutul ii va sustine pe parinti in lupta cu propriile indoieli (“Sunt un bun parinte?”, “Oare am actionat corect?”)

In sexoterapie:

Profesia de sexoterapeut nu este incadrata juridic, nu se regaseste in COR (clasificarea ocupatiilor din Romania) asadar oricine se poate autoproclama sexolog. Prin urmare, trebuie sa aveti mare grija cui anume va adresati. Trebuie sa stiti ca daca terapeutul respectiv nu este medic ginecolog , sexoterapeutul nu are in nici un caz dreptul sa va consulte fizic. Chiar daca este vorba despre o afectiune ca vaginismul, pretinzand pretexte medicale, sa nu acceptati sub nici o forma un examen fizic , explorari sau tuseu vaginal!!!
Si mai mult, fiti atenti si reticenti fata de intrebarile insidioase ce se refera la viata dumneavoastra intima! Va aflati acolo pentru a vorbi despre sexualitatea dumneavoastra, nu pentru a raspunde unui interogatoriu care vi se poate parea in reala masura intruziv sau indecent, ce face referire la practicile dumneavoastra sexuale.

In psihanaliza:

Regula de neutralitate binevoitoare frizeaza uneori caricatura. A fi neutru, pentru terapeut, nu trebuie sa insemne nici rece nici indiferent. Inseamna doar sa nu intervina voluntar in modul dumneavoastra de gandire. Sa nu discute despre sine, despre viata sa, si mai ales sa nu va dea sfaturi morale, politice sau ideologice, sau sa incerce sa va influenteze sa va schimbati modul de viata.
Neutralitatea terapeutica se cheama “binevoitoare” pentru ca reprezinta o amprenta de umanitate. Daca terapeutul dumneavoastra va percepe mai fragil dupa o anumita sedinte, el poate sa va ajute sa va puneti pardesiul sau chiar sa va conduca pana afara. Departe de a fi o experienta masochista, analiza isi poate gasi cu usurinta loc in viata dumneavoastra.

In terapia cognitiv-comportamentala:

Este vorba despre invatarea si experimentarea unui nou fel de a fi, mai in acord cu dorintele dumneavoastra. Asadar, terapeutul trebuie sa fie implicat si interactive. El va propune exercitii practice, ca jocul de rol, punerea in scena si alte tehnici terapeutice. Daca aveti impresia ca terapeutul nu participa alaturi de dumneavoastra , insotindu-va pe calea schimbarii, puneti-i intrebari!
Terapia cognitiv-comportamentala pune cel mai mult accent pe experiment. In absenta acestuia, terapia nu este neaparat eronata, insa ramane doar o terapie de suport, de sustinere si ca atare, nu mai poata fii numita terapie cognitiv-comportamentala.

In terapia sistemica si familiala:

In terapia sistemica , adesea familia se reuneste pentru sedinte de grup: parintii, copii, uneori si bunicii. Riscul este evident pentru terapeut, de a se atasa mai tare de unul dintre membrii familiei, sau cuplului, si de a privilegia mai mult acel membru si discursul sau, sau de a partaja un mod de vedere al acestuia. Exista si riscul ca atentia terapeutului sa se focalizeze cu precadere pe unul dintre clienti si de a il trata ca pe victima grupului! Acesta este motivul pentru care terapeutul trebuie sa ii primeasca mereu pe toti membrii familiei in caz, si nu separat, decat in cazuri absolute exceptionale. Fiecare dintre clienti reprezinta grupul iar acest grup nu ar trebui divizat in indivizi.

Tags:

“Mananc ce-mi place, atunci cand mi-e foame!” este motto-ul gurmanzilor intuitivi.

 

Femeile care isi accepta corpul cu defectele si imperfectiunile lui mananca mai sanatos si se vor mentine mai supple decat cele care depind de regimuri de slabit si diete chinuitoare. Acest lucru a fost demonstrate de catre cercetatorii americani in cadrul mai multor studii despre mancatul intuitive.

 

Dar cum anume sa devenim “mancatori” intuitivi?

1.Sa iti acorzi permisiunea sa mananci atunci cand ti-e foame si anume exact ce iti este pofta in acel moment, pe cat posibil!, sau cel putin , sa mananci ceva ce realmente iti place.

2.Sa mananci din motive si ratiuni fizice, si nu emotionale!

3.Sa ai incredere in semnalele de foame si de satietate emise de corpul tau.

 

Cei care respecta aceste reguli ajung sa isi petreaca mult mai putin timp gandindu-se la ce anume cred ceilalti despre silueta lor. Astfel, imaginea pe care o au despre corpul lor se va transforma din cea de “obiect” al dorintei, in cea de obiect al actiunii!

 

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.