Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

Archive for the ‘Sfatul Psihologului’ Category

Incepand cu data de 15.04.2013, in fiecare MARTI puteti beneficia de consiliere psihologica GRATUITA, intre orele 11:00 si 19:00.

Numai pe baza de programare prealabila, prin telefon la nr: 0748991259 sau e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

Aceasta initiativa face parte dintr-o campanie de promovare pentru servicii psihologice gratuite, nevoie manifestata accerb de catre populatie, in lipsa unui program naţional de asistenţă psihologică.

In  acest sens, va invit sa imi adresati fie prin mail, fie prin intermediul : https://www.facebook.com/Psihoterapeutul orice sugestii sau informatii de utilitate prin care v-ati dori sa participati!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci cand ne referim la o trauma este necesar sa luam in considerare in primul rand faptul ca orice eveniment experimentat de o persoana are la baza intotdeauna o anumita relatie. Aceasta relatie fie cu un potential abuzator fie ca raportare la un context psiho-traumatizant introduce o semnificatie subiectiva a evenimentului. In absenta acestei semnificatii pur subiective, trauma nu ar functiona, nu ar avea forta asupra persoanei. Practic, trauma se construieste ca traire afectiva cu semnificativa detresa clinica datorita “crezului” pre-existent, faptului motivational care da sens.
Atunci cand ceva rau ni se intampla, tendinta fireasca este aceea de a-i cauta si a-i da un sens acestui lucru, de a integra in viata noastra psihica acest eveniment. Dificultatile emotionale de a depasi acest eveniment dramatic vin tocmai din necesitatea de a semnifica acest eveniment. Si acest lucru se realizeaza cel mai adesea prin auto-culpabilizare. In absenta unor contingente coerente si functionale, cel mai la indemana ramane culpabilitatea si auto-asumarea.
Victima unui abuz re-traieste permanent in plan mental amintirea traumei cautand involuntar sa explice si sa modifice finalul nefericit, pana atunci cand fenomenul de debriefing va avea loc (debriefing: a lasa ceva nefolositor in urma, prin re-constituire cu scopul resemnificarii si facilitarii clarificarii sensului). Retrairea evenimentului prin reprezentare mentala conduce, prin psihoterapie la desensibilizare si clarificare.
Principiul fundamental de functionare al sistemului psihic uman este repetitita, asadar acest proces este unul firesc si natural, desi exista un risc potential ca victima in cauza sa ramana blocata intr-o bucla temporala in care sa se confrunte cu diverse fantasme legate de evenimentul psiho-traumatizant, daca nu va beneficia de un suport de specialitate adecvat. Acest fantasme, ca fuga din realitate,  se structureaza ca mecanisme de aparare, strategii compensatorii sau mijloace de coping (copingul reprezinta efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale).
Este esential ca apartinatorii (familia, sistemul de suport) victimei sa inteleaga faptul ca aceasta se confrunta cel mai probabil cu o tulburare de stress post-traumatic, si ca in aceasta situatie,  fantasmele devin mult mai concrete pentru aceasta decat realitatea existentiala.

“Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele” (Reinhold Niebuhr)

De la aceasta varsta, copilul dumneavoastra va adora sa exploreze, sa umble cu nasul in vant dupa mistere si orice element de noutate ii va atrage imediat atentia.

Fie ca vrea sa traverseze strada de unu singur, sau intra in apa fara sa va mai astepte, atunci cand sunteti la mare, oricare dintre situatiie de acest gen, va pot pune in mare dificultate!

 

Ce puteti face pentru a-l stii in siguranta?

 

Poate ca este util sa cunoasteti faptul ca in cazul celui mic, nu este atat vorba despre curiozitate, cat este vorba despre spiritul temerar. Nu doar ca vrea sa-si obtina autonomia in familie dar insista sa va convinga de faptul ca este “mare!”. Nu vrea sa mai mearga pe strada tinandu-l de manuta, nu va mai asteapta cuminte si aveti sentimentul ca o sa-l pierdeti prin magazine. Iar el insista: – “Mami, sunt mare!”

 

O mamica aflata in acest context pentru intaia data este firesc sa se simta ingrozita de riscuri si pericole. Ce puteti face?

Este de dorit ca mama sa adopte strategia mamei “feline”. Si anume sa il supravegheze pe cel mic cu coada ochiuui, lasandu-l sa exploreze liber, si intervenind doar atunci cand survine un pericol. Este vorba de acea atitudine echilibrata care sa nu permita existenta vreunui posibil risc.

Astfel, copilul dumneavoastra va invata progresiv si mai ales in deplina siguranta, din experientele timpurii atat de indispensabile.

 

Nu mai vrea sa mearga de mana!

In primul rand, este important ca intreaga familie sa stabileasca de comun accord un set de reguli de respectat pentru cel mic, reguli care vor fii respectate de toti membrii familiei, fara discriminare. Cea mai mare tentatie a bunicilor este sa fie mai permisivi decat parintii, ingreunand ulterior munca de convingere a celor din urma.

 

Copilul dumneavoastra trebuie sa stie: nu se discuta si nu se negociaza! Pe strada ne tinem de mana, si mai ales atunci cand traversam strada! Daca iesiti pe strada cu rolele sau cu bicicleta iar el traverseaza strada inaintea dumneavostra , atunci il puteti avertiza ca veti merge inapoi acasa si data viitoare nu veti mai iesi impreuna astfel,  ci doar cu caruciorul de bebelusi!

Il atrage foarte mult apa!

Sunteti la mare, sau la o piscina. Dumneavoastra ati prefera sa faceti mai intai putina plaja pana sa intrati in apa, insa cel mic gandeste absolut diferit si la aceasta varsta nici nu este inzestrat cu prea multa rabdare. Asa ca se avanta spre apa cu entuziasm. Este foarte posibil sa ganditi ca exista macar un aspect fericit, acela ca nu ii este teama de apa si ca cert nu este un copil fricos. In plus, va invata usor sa inoate.

Insa va expuneti unor riscuri semnificative  chiar si atunci cand situatia vi se pare una aparent lipsita de riscuri. Totusi nu va lasati niciodata copilul, afat la aceasta varsta, sa faca baie singur. Din precautie, dublati intotdeauna masurile de precautie. Invatati-l sa poarte mereu manecute si colac concepute conform normelor de siguranta. Ii vor permite celui mic sa pluteasca in siguranta in cazul in care ar cadea din greseala in piscina sau daca se va aventura singur in apa.

 

Daca interdictiile dumneavoastra sunt clare, vor fii cu mult mai usor de respectat!

La restaurant

La varsta de 2-3 ani inca este destul de greu sa ii cerem celui mic sa stea linistit, asezat pentru un timp indelungat.

Daca nu reusiti sa il motivati sa stea cuminte la masa, acest lucru se va intampla doar pentru ca , probabil, este inca prea micut pentru acest gen de activitate. Nu va suparati pe el din acest motiv. Va sosi in curand si momentul acela!

 

Atunci cand face crize de plans si de furie in acest context, cel mai indicat ar fii sa iesiti cu el afara din locatia respectiva si sa ii propuneti ca pana ajungeti acasa, sa va jucati un joc: “De-a mama si copilul care mananca frumos la masa!”

 

Pentru cazul in care fuge de langa dumneavoastra sa il pierdeti din ochi, este util sa poarte la manuta o bratara specifica de identificare, impermeabila, foarte rezistenta (ca cele pe care le primiti in club, sau la concerte), neaparat hipoalergenica, (din fibra de nylon, eventual), pe care sa fie trecute numele sau, numarul dumneavoastra de telefon, adresa, etc. Vezi: www.monbracelet.com

 

In cazul in care s-a petrecut un astfel de eveniment, cand il regasiti, imbratisati-l, pupati-l, linistiti-l, spuneti-i ca este in siguranta. Amanati cearta si pedeapsa pentru mai tarziu. Nu va doriti ca data viitoare cand dispare de langa dumneavoastra sa fie timorat doar de faptul ca il veti certa atunci cand il veti gasi.

 

 

Jun-22-2012

Ce spun desenele copiilor?

Posted by Ilinca Badea under Copii, Diverse, Familie, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Inca de cand copilul invata sa tina creionul in mana, el va descoperi fericirea pura!

 

Chiar daca primele mazgalituri nu seamana aparent cu nimic, datorita acestor forme primare nedefinite, intr-o zi cel mic va putea desena un cerc sau un patrat. Pornind de aici,  el va descoperi pentru desen o pasiune, iar desenul sau va evolua treptat o data cu el, datorita dezvoltarii cognitive.

 

La 1-2ani. Primele mazgalituri

 

La 1 an, copilul este foarte activ si curios. Stimulat de noile senzatii, apuca si manipuleaza tot ceea ce gaseste. Acestea sunt experientele sale senzorio-motorii care stau la baza progresului cognitiv.

Prima data cand apuca un creion sau o carioca, probabil veti remarca faptul ca fie nu va face decat sa loveasca masa de lucru cu acel obiect,  fie il va freca de suprafata respectiva. Insa, imediat ce va observa faptul ca acest gest produce o urma, va fii placut surprins. Aceasta supriza este insotita de o mare placere, o satisfactie proprie ce va face absolut necesara repetarea.

De fapt, a lasa o urma prin acest gest, pe orice tip de suprafata, ii va da copilului pentru intaia oara, sentimentul ca are puterea sa creeze ceva, ca poate schimba, influenta lucrurile din jurul sau. Este vorba despre primul act de creatie!

Aceasta urma reprezinta semnatura ra, dovada existentei sale. El va adora acest nou joc! Sa nu va asteptati insa, ca el sa faca deocamdata diferenta intre suprafetele si texturile diverse pe care isi va manifesta actul creator. Pentru cel mic, orice loc unde se va putea reproduce  acesta, va fii foarte bun ca suport!

 

Sfatul psihologului:

Protejati suprafetele sensibile, fragile si repetati-i ferm si categoric, faptul sa este interzis in acel loc, alocandu-i timpul necesar sa asimileze aceasta informatie, si sa o transforme intr-o norma de conduita. Fiti alaturi copilului dumneavoastra , implicati-va in jocul sau desenand si colorand impreuna cu el. Scriem si desenam pe foi de hartie!

Aveti rabdare cu el, isi va asuma de indata aceasta cerinta!

Considerati aceasta perioada minunata, ca cea mai buna motivatie pentru a va dezlantui spiritul ludic! De cand nu v-ati mai bucurat de o carte de colorat?

 

La varsta de 2 ani

 

Ceea ce conteaza, deocamdata, pentru cel mic, est numai placerea de a desena, fara scop precis. Lasandu-l liber sa mazgaleasca, asa cum are el chef, chiar si cu mainile libere, bagate in acuarele, ii veti permite sa-si dezvolte in timp motricitatea fina.

La aceasta varsta este important sa nu il constrangeti sa deseneze cu mana dreapta, daca remarcati ca o face cu mana stanga. Alegerea mainii pe care prefera sa o foloseasca se va definitiva in jurul varstei de 4ani. In nici un caz nu trebuie influentat , fortat sau grabit sa o faca.

Inca de cand incepe sase dezvolte limbajul, tanarul artist incepe sa dea un sens creatiei sale. Mai intai, pentru ai imita pe parinti, pentru care urmele trasate pe hartie au intotdeauna un sens. Acest lucru incepe sa se petreaca pentru ca mazgaliturile incearca sa reprezinte ceea ce ii trece prin cap micutului, chiar daca nu par sa se asemene. Imaginatia celui mic face legatura intre hartie si imaginea mentala. Ascultati ceea ce are de povestit despre desenul sau, fara a-i judeca sensul sau calitatea.

 

La varsta de 3 ani

 

Putin inainte de 3 ani, copilul traseaza primul sau cerc inchis, care delimiteaza “inauntrul” de “inafara”. Este o etapa importanta de unde se nasc primele sale tentative de a desena un omulet.

Cele mai rudimentare desene la aceasta varsta, sunt cele care reprezinta omuleti rotunzi si omuleti numerotati. In omuletii rotunzi, totul este reprezentat inauntrul cercului: bratele, ochii, gura, picioarele. Totul este desenat in interiorul unui cerc.

Omuletul “numerotat” pare sa fie un inventar al asamblarii imaginii globale: elementele care compun omuletul sunt desenate una langa cealalta, pe foaie, pentru a forma un desen global coerent. Urmeaza ca dupa varsta de 4 ani,  cel mic sa numeroteze si membrii familiei sale ,inventariiand o imagine unitara a familiei sale. Tata -1; Mama- 2; Fratiorul -3.etc.

 

Putin dupa varsta de 3ani, apare primul desen de omulet care nu mai este doar un cerculet si niste elemente insirate pe foaie alaturi de el, ci un omulet care cuprinde si reprezentarea grafica a capului.  Acum desenul are forma unui soare: un cerc (capul)  de unde pornesc raze (membrele). Capul este reprezentat central caci el contine ceea ce este esential pentru copil: ochii si gura, cele prin care el priveste, vorbeste, mananca. Membrele sunt legate de cap pentru ca ele sunt  extremitatile corpului concret aflate in contact cu lumea, prin atingere.

Anumiti copii pot omite sa traseze bratele si picioarele omuletului si sa nu deseneze decat elementele pe care le considera absolut esentiale. Mainile, care ating, picioarele care il ajuta sa se deplaseze. In acest prim desen al omuletului, inca sumar, abdomenul, trunchiul inca nu figureaza deoarece aceste elemente nu au importanta functionala pentru copil. La fel, nasul apare foarte rar in desenele celor mici, la aceasta varsta. Este absolut normal ca aceste detalii sa lipseasca.

 

La varsta de 4-5 ani. Omuletul incomplet

 

Pana la aceasta varsta, copilul adora sa deseneze acest omulet “solar”, insa acum incepe sa progreseze, deoarece devine constient de faptul ca din desenul sau  lipseste trunchiul omuletului. Asadar, el adauga, fie intre membrele inferioare ale omuletului, un mic oval, reprezentand abdomenul, fie pur si simplu, un punct : buricul, cel care anunta prin simpla sa prezenta, existenta abdomenului. Copilul poate deasemeni, materializa trunchiul, inchizand printr-o singura trasatura grafica, spatiul aflat intre membre.

 

Dupa 5 ani, are loc revolutia! El abandoneaza omuletul fara cap si adopta o noua procedura care include de la bun inceput trunchiul. Deseneaza doua cercuri, unul deasupra celuilalt, unul pentru cap, altul pentru trunchi. Adesea, capul este prea mare, fata de abdomen, pentru ca este mai important in viziunea micului artist. El trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea cuprinde ochii, nasul, gura. Uneori, bratele continua catva timp, sa coboare din cap, in timp ce membrele inferioare pornesc din trunchi.

Incetul cu incetul, omuletul se imbogateste, membrele sunt mai bine plasate. Initial schitate printr-o singura linie, acum sunt prezentate prin doua linii in forma de tub. Pe masura ce copilul creste, el deseneaza tot mai multe detalii, ca urechile, degetele, nasul, elementee de imbracaminte. Gura devine un zambet.

 

La 6 ani. O fetita sau un baiat

 

O data ce incepe sa mearga la scoala, copilul incepe sa invete scrierea cursiva, invata sa deseneze un obiect sau  sa scrie un cuvant, el va putea ajunge sa deseneze o anumita forma, fara a mai ridica pixul de pe hartie. Din aceasta noua deprindere grafo-motrice se va naste conturul omuletului, capacitatea de a reproduce o silueta.  Aceasta elaborata reprezentare sta marturie la baza noilor facultati anticipatorii ale copilului, incapabil inca sa planifice intreaga schita de la inceput.

 

In acest stadiu care pare sa stabileasca primele diferentieri de gender (sex masculin / feminin) , organele gender specifice nu sunt inca desenate.

Recunoastem reprezentarea unei fete in primul rand datorita parului sau lung, apoi vestimentatiei (fusta, tocuri) versus pantaloni (la baiat).

 

Copilul deseneaza mai intai omuletul dezbracat si asexuat, apoi il imbraca aplicand peste desenul initial haine, prin transparenta. Omuletul desenat este o reprezentare a imaginii de sine. Baiatul deseneaza un baiat, fetita deseneaza o fetita.

 

La aceasta varsta frageda, desenul unui omulet de sex opus poate ridica parintilor un semn de intrebare, si este recomandat ca acestia sa se adreseze unui specialist.

 

Care sunt desenele ingrijoratoare?

 

Se intampla frecvent ca cel mic sa deseneze omuletul rasturnat in pagina, aparent cu capul in jos, deoarece la aceasta varsta, cei mici nu stiu inca sa isi planifice in spatiu desenul.

Daca cel mic traseaza capul omuletului intr-un colt al paginii si continua restul desenului in spatiul ramas. Acest lucru pe el nu il va deranja, dar dumneavoastra poate sa vi se para deplasat si ingrijorator.

Omuletului ii lipsesc ochii, gura, bratele? Nu va ingrijorati! Pana pe la varsta de 6 ani, pentru a desena un omulet intreg presupune ca cel mic sa isi mentina atentia concentrata tot timpul necesar finalizarii intregului desen, insa copilul aflat la aceasta varsta este foarte usor de distras. Nu rareori se intampla sa uite un element din desen chiar daca el pare esential.

Insa, daca toate desenele copilului, zi dupa zi, reprezinta aceleasi carasteristici, aceleasi lipsuri, aspecte nespecifice varstei, este cazul sa va desena un semn de intrebare si este necesar sa va adresati cat mai curand unui psiholog.

 

Intrebati-l pe cel mic despre desen

 

fara sa dramatizati. Chiar daca nu este un vorbaret, cu siguranta ii va face placere sa impartaseasca gandurile lui. Este important sa va consultati cu el inainte sa trageti o concluzie nefondata, deoarece el ar putea avea o explicatie foarte plauzibila si chiar logica pentru ceea ce dumneavoastra considerati o anomalie.

Dar intr-adevar, in lipsa unei argumentari , desenul poate reflecta intr-adevar , o anomalie, o dificultate de care se loveste copilul in viata reala, sau o suferinta neverbalizata.

 

Nu ezitati si mai ales, nu intarziati sa cereti sfatul psihologului!

Tags:
May-12-2012

Ce sex are durerea?

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Sanatate, Sfatul Psihologului

Nastere, menstruatie, migrene, osteoporoza .. femeile au de indurat numeroase momente dureroase. Astfel incat ele par sa fie principalele victime ale durerii. Sa fie vorba despre o alta fateta a razboiului sexelor?

 

Este un fapt demonstrat: o femeie din 7 resimte dureri difuze de diverse cauze, fata de un barbat din 20. Aceste cifre ne  sunt oferite annual de Congresul Francez de Reumatologie de la Paris. Pe masura ce avansam in varsta, diferenta intre numarul de femei si numarul de barbati afectati de dureri , creste!

 

Un alt studiu publicat in 2010 concluziona faptul ca femeile sufera mai adesea de dureri cronice decat barbatii, si nu pare sa fie vorba doar despre pragul de rezistenta in fata durerii.  De fapt, femeile vorbesc mai usor despre durerile si afectiunile lor, decat barbatii, care prefera sa sufere in tacere.

 

Din punct de vedere sociocultural, femeile isi impartasesc si isi dezvaluie cu usurinta simptomele si starile. Acest lucru face parte din construirea legaturii sociale pe care isi doresc sa o intretina cu cei din jur.  In plus, femeile ajung mai adesea la consultatii, deoarece tot ele merg in general si cu copiii la medic. Femeile sunt si cele mai anxioase, spre deosebire de barbati,  astfel incat pot ajunge sa sufere si de simptome si afectiunipsihosomatice (vezi cenestopatiile), explica Dr. Francoise Laroche.

 

Pe langa aspectul sociocultural, s-a demonstrat faptul ca in cazul femeii, putem discuta despre o anumita vulnerabilitate in fata durerii. Avand la baza o multitudine de factori, structura epidermei femeii este foarte diferentiata de cea a barbatului, fiind mult mai sensibila la variatii de temperatura, de presiune, la agresiuni diverse. Un alt factor predispozant poate fii considerat si constitutia morfologica a femeii.

 

Insa cel mai important aspect este acela ca femeile reactioneaza mult diferit la medicatie, chiar si in privinta vitezei reactiei de raspuns. Se pare ca femeile ar prezenta de doua ori mai multe efecte adverse la administrarea antialgicelor decat barbatii. De exemplu, statisticile arata ca femeile acuza mai des greturi si vomismente concomitent cu administrarea medicatiei opiacee. Ca revers al medaliei, se pare ca opiaceele ofera femeilor de doua ori mai semnificativa atenuare a durerii. Din ce motiv se intampla acest fenomen? Deoarece sistemul hormonal feminin influenteaza homeostazia intregului organism.

 

Ca fapt divers, este util de stiut faptul ca majoritatea medicamentelor de uz uman sunt testate exclusiv pe barbati!

 

Vina este a hormonilor!

Sensibilitatea fata de durere isi gaseste originea in natura ciclului hormonal. Femeile, spre deosebire de barbati, sunt supuse la numeroase variatii hormonale, care genereaza episoade dureroase, luna de luna. Prin prisma Sindromului Premenstrual, menstruatia chinuie lunar intre 60-70% dintre femeile care nu au ajuns inca la menopauza. Migrenele, de asemenea pot fii usor explicate pe baza cresterii bruste a nivelului de estrogen.  De multe ori, singurul remediu ramane tratamentul contraceptiv.

 

Rezervat femeilor!

Momentele cele mai frumoase din viata unei femei (sarcina si nasterea) sunt adesea insotite, din nefericire, de amintiri foarte dureroase.Infectii urinare frecvente, pielonefrite, lombalgii, dorsalgii, dificil de atenuat chiar si cu ajutorul medicatiei, anti-inflamatoarele fiind strict interzise pe parcursul sarcinii. Singurele variante raman: kinetoterapia, masajul, repausul si odihna.

 

In aceasta lumina, daca durerea ar fii de sex feminin, acest lucru s-ar datora vietii duale pe care o duce femeia actuala, activa, impartita intre servici, casa si cresterea copiilor. Femeia nu isi mai gaseste resursele necesare alocarii unui timp pentru sport, pentru odihna, pentru a se recupera psihic si fizic. Asadar, nu ezitati sa aveti grija de dumneavoastra, sa va considerati prioritatea fiecarei zile si sa va rasfatati cat de mult aveti posibilitatea!

 

 

Apr-23-2012

Terapia de grup

Posted by Ilinca Badea under Diverse, Sfatul Psihologului

Terapia de grup reprezinta o impresionanta resursa de modificare a constiintei de sine.  Utilitatea grupului  consta in special in re integrarea conflictelor interne prin intermediul mecanismelor de normalizare, validare, ventilare a emotiilor , ascultare empatica si nu in ultimul rand, acceptare neconditionata.

Achizitia unor noi modalitati de contact cu lumea din jur este deseori cel mai bine realizata nu in cadrul relatiei client –terapeut, ci in grup, unde interactiunile au loc la diferite niveluri si unde pot fi analizate si modificate. O astfel de terapie de suport ofera clientului oportunitatea accesarii unui cerc de persoane care isi impartasesc problemele, care se dezvaluie si invata cum sa isi administreze si cum sa isi accepte starile emotionale. In setting-ul de grup pot fi expuse si discutate dificultati de comunicare, traume, diverse experiente neplacute, dificultati de cuplu, si orice alt subiect , in functie de specificul grupului (ex. Grup de suport pentru femei insarcinate, pentru victimele abuzului, pentru persoane cu atac de panica, grup de suport pe fobii specifice, etc.)

Increderea reciproca si onestitatea, precum si deschiderea catre experienta sunt incurajate de catre terapeut, cel care modereaza buna desfasurare a procesului terapeutic de grup.

Grupurile de terapie cuprin in mod obisnuit pana la noua persoane, iar fiecare grup isi traseaza propriul plan de interactiune, propriul mod de a ataca subiectul propus,. Cel mai important aspect al functionarii grupului este acela al  ne-omogenitatii grupului. Acesta nu trebuie sa fie perfect congruent. Castigul clientului vine tocmai din oportunitatea de a socializa cu persoane cat mai diferite, care provin din medii diferite, cu experiente vaste de viata.

Astfel grupul poate fii considerat o “mostra a lumii” in miniatura, iar comportamentul unei persoane in cadrul grupului reprezinta un esantion de raportare la societate.  In context de grup, consecintele unui comportament indezirabil devin mult mai evidente decat in sfera relatiilor particulare.

Printre primele reguli stabilite la prima intalnire de grup se regasesc urmatoarele: aceea ca nimeni nu va emite judecati de valoare despre vreun membru al grupului, nu exista raspunsuri corecte sau gresite la intrebarile adresate de un membru, este binevenita orice reactie sau orice sfat exprimat de un membru al grupului. Fiecare membru are dreptul sa si manifeste o opinie, sa ceara un sfat, atata vreme cat nu ofenseaza sau limiteaza libertatea de exprimare a unui alt membru al grupului.

Identitatea fata  de confuzia rolurilor. Atunci cand copilul paseste in adolescenta (aproximativ intre 12 si 18 ani) conform teoriei psihanalitice, el se confrunta cu o renastere a problemei “ideii de familie” din prima copilarie. Resursele de care dispune pentru  rezolvarea  problemei constau in cautarea si gasirea unui partener  de cuplu din propria sa generatie. Adolescentul se maturizeaza atat mental cat si fiziologic , si pe langa noile senzatii , sentimente si dorinte instalate pe fondul acestei dezvoltari fiziologice survenite relativ spontan, el dezvolta numeroase cai noi de a interpreta si gandi  lumea din jur. Adolescentul poate acum medita asupra modului de interactiune al celorlalti si poate dori sa afle ce impact ar putea manifesta in relatie cu celalalt. Simultan, adolescentul isi formeaza o noua imagine proprie despre familie, religie, valori , societatea imperfecta, conceptul de ideal propriu spre care aspira.  In cele din urma, adolescentul devine capabil sa poata elabora sau adopta o anumita teorie sau filosofie personala care sa concentreze toate aspectele contradictorii ale raportarii sale la societate. Intr-un cuvant, in acest stadiu al dezvoltarii sale , adolescentul este un idealist nerabdator si exaltat care crede ca este tot atat de usor sa construiesti un ideal, pe cat de usor este sa t-il imaginezi.

In aceasta lumina a transformarii extrem de solictitante la care este supus in fiecare zi devine absolut necesar ca aceste nevoi insotite de un consum de energie epuizant din partea adolescentului , sa fie intampinat de catre parinti si de catre intregul anturaj cu caldura, rabdare, respect si nu in ultimul rand, cu  o uriasa disponibilitate afectiva manifesta.

Aspectul formarii identitatii eului la debutul adolescentei este insotita de o coloratura afectiva bipolara. Sentimentul identitatii adolescentului se afla acum la extrema pozititva a personalitatii sale, pe cand sentimentul de confuzie al rolurilor se afla la extrema negativa a  aceleiasi identitati. Misiunea adolescentului  de integrare a patternurilor de statut si de rol are ca scop  sa il conduca pe tanar catre un sens al identitatii psihosociale care sa ii permita afirmare si valorizare. Adolescentul are nevoie sa se simta util, integrat,  si indispensabil societatii in cadrul careia se formeaza! Necesitatea unui climat de securizare afectiva si de acceptare indisolubila din partea parintilor devine aspectul central existential al relatiilor de familie!

 

 

Apr-3-2012

BRUXISMUL

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Lifestyle, Sanatate, Sfatul Psihologului

Bruxismul reprezinta activitatea nefunctionala, ocazionala sau de obisnuinta, diurna sau nocturna, care are drept consecinta scrasnirea, crisparea, lovirea (pocnirea) dintilor, frecarea arcadelor dentare cu intensitate, frecventa si persistenta. In limbaj medical, se mai utilizeaza si termenul de bricomanie (automatism masticator prin miscari bruste, repetate, in cursul somnului ).

Exista doua tipuri de bruxism:
– bruxismul centrat – consta in strangerea puternica a dintilor fara a-i misca;
– bruxismul excentrat – presupune scrasnirea dintilor cu miscarea falcilor ca si cum persoana respectiva ar mesteca in vid.

Bruxismul (cunoscut ca scrâșnitul din dinți) este un obicei parafuncțional care poate fi cauzat de diferiți factori: înghițirea lichidului amniotic la naștere, traume cerebrale la vârstă fragedă, lovituri la nivelul lobilor occipitali sau parietali.

Cauze de natura psihologica:

Studiile stiintifice din domeniu au demonstrat ca exista numeroase corelatii intre bruxism si :

-anxietate, hiperactivitate, structura de personalitate obsesiv-compulsiva, pasiv-agresiva, suparare sau manie, frica, durere, frustrare, disconfortul (adesea acestea sunt asociate cu un pattern familial disfunctional, in special la copii);
– lipsa odihnei: durata scurta somnului ; insomnie de adormire sau de trezire; cosmaruri;

– incapacitatea de relaxare;

– lipsa mecanismelor de coping.

Bruxismul poate fi declanşat de factori psihologici, aceştia incluzând anxietatea, stresul, tensiunea nervoasă, furia şi frustrarea reprimată, agresivitatea, competivitatea şi personalitatea de tip hiperactiv.
Personalitatile agresive, perfectioniste, maniacale, obsesive sau persoanele exaltate si nerabdatoare sa atinga un anumit scop sunt predispuse spre a dezvolta bruxismul.

Bruxismul se manifestă doar în timpul somnului, pacientul neavând posibilitatea de a-și controla mișcările. Boala devine mai accentuată în stările stresante sau momentele cu încărcătură emoțională deosebită.S-a demonstrat ca bruxismul apare in principal in timpul somnului lent si mai putin in timpul somnului paradoxal.

In cazul copiilor, bruxismul poate fi legat de noua senzatie de a avea dinti. Copiii isi pot scrasni dintii atat ziua, cat si noaptea, dar scrasnitul are o mai mare intensitate noaptea. Medicii stomatologi de obicei nu trateaza bruxismul la copiii mici, deoarece nu creeaza probleme de durata. Dintii de lapte sunt schimbati dupa cativa ani, iar bruxismul adesea dispare cand au erupt toti dintii permanenti. Daca nu dispare, medicul stomatolog va recomanda tratamentul adecvat.

Bruxismul la copii apare cel mai adesea in intervalul de varsta 3-6 ani si 10-12 ani. Afectiunea mai poate aparea si ca urmare a unor raceli sau infectii ale urechii. De asemenea, copiii pot scrasni din dinti si ca sa-si reduca disconfortul dat de diverse alergii.

Persoanele afectate de bruxism pot prezenta o varietate de simptome, incluzând:

  • Anxietate, stress și tensiune
  • Depresie
  • Dureri de urechi
  • Probleme alimentare
  • Dureri de cap, migrene
  • Pierderea dinților
  • Tinnitus
  • Retragerea gingiilor
  • Dureri de gât
  • Insomnie
  • Dureri de maxilar

Tratamentul bruxismului poate consta în managementul stresului. Bruxismul apărut pe fondul stresului poate fi depăşit cu ajutorul terapiei şi a strategiilor care promovează relaxarea precum exerciţiile fizice sau meditaţia. Bruxismul apărut la copii, pe fondul existenţei unei temeri, poate fi depăşit dacă vorbiţi cu micuţul despre temerile sale înainte ca acesta să meargă la culcare. De asemenea, puteţi să îl ajutaţi să se relaxeze cu ajutorul unei băi fierbinţi sau prin citirea unei cărţi preferate. Stresul poate fi redus prin mai multe tipuri de tehnici precum terapia vizuală, autosugestia, trezirea bolnavului în timp ce scrâşneşte din dinţi, încleştarea dinţilor timp de cinci secunde, urmată de relaxarea maxilarului alte cinci secunde.

Tehnici de reducere a stresului – Putem reduce stresul prin tehnici relaxare corporala totala, cu ajutorul meditatiei si a exercitiilor fizice , exercitii de imagerie dirijata,  auto-sugestie, respiratie abdominala, antrenament mental etc.

Terapie comportamentala – Atunci cand bruxismul se constata a fi un obicei comportamental (de exemplu, atunci cand se remarca scransnirea dintilor sau inclestarea maxilarului si pe timpul zilei pe parcursul starii de vigilenta) tratamentul consta in terapie specializata – psihoterapie cognitiv-comportamentala sau hipnoterapie. Tratamentul psihoterapeutic se adreseaza cauzelor etiologice, pentru a impiedica repetarea fenomenului. Psihoterapia bruxismului presupune in general un demers terapeutic structurat pe parcursul a cateva sedinte, in functie de rezultatele evaluarii si de necesitatile clientului. In medie, se recomanda 4 pana la 8 sedinte de psihoterapie.

Exista intotdeauna si varianta medicatiei de tip miorelaxant sau naturiste anti-stress asociata renuntarii la consumul de excitanti de orice natura (cafea, bauturi carbogazoase cu continut de cofeina, ceai negru , ciocolata, dulciuri, etc.)

Trebuie mentionat faptul ca oricare dintre aceste abordari terapeutice trebuie insotita de o buna igiena de viata, precum si de o modificare a ritualurilor nocturne actuale (aspecte cu privire la tehnicile de relaxare utilizate, adormire, ambient, exercitiu fizic, etc)

In prealabil, se recomanda realizarea unei evaluari psiho-diagnostice complete in cadrul careia sa se deceleze existenta unei posibile tulburari afective sau de personalitate, precum si un examen EEG.

Feb-6-2012

Insomnia

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Lifestyle, Sanatate, Sfatul Psihologului

Un simptom foarte raspandit, insomnia afecteaza 10% din populatie in maniera severa, iar inca 30-50% din populatie se confrunta cu insomnia ocazional. Doua treimi dintre persoanele afectate de insomnie sunt femei cu varste cuprinse fie intre 20 si 30 ani, fie intre 50 si 60 de ani (in contexte de menopauza, vaduvie, pensionare, etc.) Totusi insomnia nu este o fatalitate, nu atat o maladie, cat un simptom, care poate indica anxietate, depresie, suferinta afectiva sau tulburari psihiatrice. Terapia consta mai ales intr-o buna igiena de viata care sa permita o reconciliere cu nevoia dumneavoastra de somn.

 

Insomnia poate fii privita atat ca pe un simptom negativ care ne consuma din energia vitala si ne instraineaza putin cate putin de modul nostru de viata, cat si ca pe un  stimulent de creativitate si fantezie, o portita nocturna catre un spatiu de intimitate si de  regasire de Sine. Pentru multe persoane , insomnia reprezinta acel ultim resort care le ofera cadrul spatial si temporal in care sa se intalneasca cu sine, sa isi vorbeasca, sa isi aloce timp exclusiv pentru sine. Perceptia timpului pentru somn poate fii uneori subiectiva, este o chestiune  ce tine de punctul fiecaruia de vedere. Anumite persoane se bucura de acest “supliment de viata”; de fapt este vorba despre motivatia pentru somn.

 

Problematica efectiva a acestui subiect trebuie tratata atunci cand exista consecinte invalidante peste zi, ca somnolenta diurna, dificultati de concentrare, dificultati de memorare, angoasa, deprimare, iritabilitate, etc. Desi majoritatea adultilor au nevoie de 6 pana la 8 ore de somn pe noapte, foarte multi dintre acestia dorm defapt cu mult peste acest necesar. Caci in ciuda acestei exigente biologice, somnul se mai supune si unei anumite norme sociale. “Noaptea trebuie sa dormi!” Asadar, terapia propune atat o de-dramatizare si o normalizare, cat si o valorizare a insomniei. A invata sa transformi somnul “ pierdut” in timp castigat este principala sarcina care se adreseaza celui ce lupta cu aceasta afectiune.

 

A-ti trai mai bine insomniile, inseamna a-ti modifica accepetiunea despre sine, a-ti scoate eticheta de “insomniac”, a renunta la expresia “sufar de insomnie” si a o schimba in “ma bucur de insomnie”. A nu dormi suficient noaptea poate semnifica faptul ca puteti avea nevoie de mai mult timp exclusiv pentru dumneavoastra si ar trebui sa va ridice multe semne de intrebare despre ce anume va oferiti dumneavoastra in fiecare zi, astfel incat ajungeti sa aveti nevoie de inca pe atat, noaptea?

 

Evaluati, asadar, in primul rand , ritmul dumneavoastra de viata, apoi nevoia dumneavoastra efectiva de somn, de odihna. Va odihniti suficient? Va treziti obositi sau nu? De cate ore de somn aveti realmente nevoie pentru a va resimti “fresh” dimineata? Si apoi invatati sa le respectati. Daca obiceiurile dumneavoastra din vacanta sunt un bun indice pentru a va raspunde la aceste intrebari, atunci raportati-va la acea perioada cand v-ati simtit cel mai bine, cel mai mai odihniti.  Tineti un jurnal al somnului dumneavoastra: la ce ora ati adormit, la ce ora v-ati trezit, de cate ori pe noapte si pentru cat timp, cum v-ati simtit dimineata, daca ati avut sau nu cosmaruri, descrieti-le. Renuntati la toti excitantii: cafea, Cola, bauturi carbogazoase, ceai negru sau verde, ciocolata, dulciuri bogate in zahar. Nu beti multe lichide inainte de culcare. Schimbati-va igiena de viata!

 

Chiar si dupa o noapte foarte obositoare, nu va ajuta la nimic sa ramaneti in pat pentru mult timp dimineata, deoarece a va trezi in fiecare zi la aceeasi ora este esential pentru a va echilibra programul de somn. Ridicati-va si incepeti-va activitatea obisnuita indiferent daca aveti sau nu treaba la acea ora. Seara, spre deosebire, asteptati semnalele somnului inainte sa va bagati in pat , este inutil sa asteptati sub plapuma sa vi se faca somn! Efectul este exact cel opus! Nu mai dormiti dupa-amiaza. Asteptati sa va simtiti obositi inainte sa va duceti la culcare.

 

Daca inainte de culcare va simtiti asaltati de ganduri negative si griji, apelati la tehnicile uzuale de relaxare. Cateva exercitii de respiratie, o scurta plimbare in aer liber, beti un ceai antistress sau scrieti intr-un jurnal al gandurilor parazitem in fieacare seara inainte de culcare. Eliberati-va mintea asternandu-le pe hartie!

 

Cand trezirea nocturna dureaza peste jumatate de ora, nu insistati sa adormiti la loc cu orice pret. Nu se va intampla! Mai util ar fi sa cititi ceva placut sau sa ascultati putina muzica relaxanta de preferat intr-o alta incapere decat cea in care dormiti.

 

Nu dramatizati! Veti dormi cand veti avea efectiv nevoie!

 

Tags:

   SARBATORI FERICITE!

 

 

 

 

 

 

_

Nov-26-2011

Suicidul

Posted by Ilinca Badea under Sfatul Psihologului

Cum sa imi revin dupa ce un prieten sau un membru al familiei s-a sinucis?

 

Cu aceasta suferinta se confrunta foarte multe persoane in fiecare zi undeva in lume, pentru ca suicidul unei persoane este unul dintre lucrurile cele mai violente din lume care i se poate intampla alteia si una dintre suferintele cele mai greu de vindecat.  Mai ales pentru ca in general, cel care se sinucide nu lasa nici macar un cuvant in urma, prin care sa explice gestul sau.

Epuizati de durere, cei care l-au iubit se trezesc pusi in fata unui  vid afectiv. Celor ramasi in urma nu le ramane in general alta resursa decat aceea de a umple acest vid cu culpabilitate: “poate daca as fi facut asta…” “trebuia sa imi dau seama”, “daca i-as fi spus ca..”, “atunci poate ca ar mai fii fost  in viata”…

Insa realitatea este complet diferita. A intelege un suicid este foarte dificil pentru ca el nu este niciodata explicabil doar prin prisma prezentului : a fost sau nu premedtat, a fost consecinta unei angoase punctuale si insuportabile, care au fost cauzele? Este important de elucidat care anume era contextul de viata real al persoanei la momentul respectiv. Ce semnifica varsta la care a facut-o pentru el? Ce s-a petrecut in viata parintilor, familiei de origine, in preajma acelei varste? Cum anume isi arata pofta de viata? Cata energie vitala arata? In ce valori credea cu tarie? Cauza mortii acelei persoane se afla undeva printre raspunsurile la aceste intrebari si NU in relatia cu dumneavoastra!! Ultimele clipe petrecute alaturi cu siguranta au insemnat ultimele momente frumoase din viata sa. Incetati , deci sa va acuzati pentru ce s-a intamplat si sa va pedepsiti pentru asta, Sa va sinucideti la randul dumneavoastra prin a va impune sa va torturati viata nu il va aduce inapoi. Si cu siguranta, el nu si-ar fi dorit ca plecarea sa de langa dumneavoastra sa va rapeasca bucuria de a trai.

 

 

 

Sep-26-2011

TEAMA DE AVION

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Fobii, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Pentru majoritata dintre noi, avionul reprezinta un mijloc de transport care ne-a imbunatatit si usurat semnificativ existenta, insa pentru ceilalti aproximativ 10% dintre oameni, avionul inca semnifica masinaria aceea infernala care conduce la moarte sigura!

Marie-Claude Dentan, psiholog fondator al Centrului Antistress Aeronautic al Air France din Franta, sustine: “Accidentele sunt pe cat de rare pe atat de spectaculoase, astfel marcand memoria colectiva, si dand nastere fricii instinctive”.

In Franta, Air France organizeaza cursuri antistress care dau foarte bune rezultate prin efectul de grup si prin interventia psihologului care modereaza. In plus, la grupurile de terapie participa si specialisti din domeniul aviatiei (piloti, ingineri) care raspund cursantilor la toate intrebarile. Cursul se incheie cu o simulare de zbor cu prilejul careia fiecare se poate confrunta direct cu temerile si senzatiile provocate de idea de zbor

De la anxietate la fobie!

Teama ne avertizeaza despre posibilitatea unui potential pericol. Ea ne pune in alerta si ne pregateste pentru necunoscut. In contextual temei de zbor, aceasta survine faptului ca nu cunoastem exact cum anume functioneaza acest aparat infricosator. Cand este expus turbulentelor, ne inchipuiem ca se va prabusi. Gresit! In avion toate reperele noastre sunt bulversate, remarca psihiatra Dominique Servant. Nu mai atinge pamantul, suntem efectiv cu capul in nori. Aceste senzatii pot produce de asemenea rau de miscare. Teama este alimentata si de imaginile cu accidente aeriene, care la randul lor, prin dramatismul situatiei provoaca emotii puternice.
Persoanele anxioase isi imagineaza mereu lucrurile cele mai rele care se pot intampla, scenariile cele mai dramatice.Neprevazutul insa este cel care sperie cel mai rau.

In cntextul zborului cu avionul, ne aflam intr-o situatie de maxima neputinta si dependenta, noteaza psihanalista Diamantis Irene. De cand portile se inchid in urma noastra, nu mai exista cale de intoarcere.Imaginatia catastrofizanta se declanseaza tocmai din aceasta cauza – ireversibilitatea! Angoasa capata forta pana isi atinge apogeul , transformandu-se in fobie, care poate lua mai multe forme: fobie specifica (focalizata pe avion), claustrofobie (teama de spatii inguste, inchise), agorafobie (teama de spatii deschise, largi si de aglomeratie).
Spre deosebire de anxietate, aici discursul rational isi pierde impactul. Emotia isi atinge punctul de saturatie: nu mai ramane loc pentru gandire rationala. Nu mai gasim cuvinte pentru a diferentia intre teama si obiectul ei concret. Regresam la un stadiu infantil.

Copiii speriosi

Mamele prea angoasate, mereu tematoare isi cresc copiii intr-o atmosfera anxiogena. Orice le-ar indeparta de copii reprezinta un potential pericol. Crescand in teama, copiii devin adulti anxiosi. Fobia nu va ierta pe niciunul dintre ei. Un doliu, o despartire, un esec va deteriora stima de sine. Acesti adulti vor fii foarte fragili emotional si vulnerabili fata de lumea exterioara.
Fobia reprezinta expresia impasurilor noastre. Teama paralizanta ne impiedica sa parcurgem toate etapele vietii de adult. Teama se poate asocia oricarui obiect. Avionul este adesea simbolul acestei traiectorii interioare: viata, ca traseu ireversibil catre moarte. A se imbarca in acest avion inseamna a parasi bratele mamei, singurele care ne pretejeaza, afirma psihanalista Irene Diamantis.

Frica de avion nu reprezinta frica de a muri, ci frica de viata! Ca si cand preferam sa ramanem pe loc, fara a cunoaste urmarea, pentru a evita finalul.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Expuneti-va progresiv: incepeti prin a privi imagini frumoase cu avioane, si nu imagini cu accidente de avion. Familiarizati-va cu aeroportul, puteti merge acolo sa beti o cafea, de exemplu. Si cel mai important, cand va imbarcati, instiintati personalul cu referire la fobia dumneavoastra. Vor avea grija de dumneavoastra!

Faceti acasa, cateva exercitii de relaxare. Concentrati-va pe relaxare, apoi detasati-va, ascultati niste muzica de relaxare. Cand veti ajunge sa stapaniti bine aceste tehnici le veti putea aplica in timpul zborului atunci cand veti simti ca teama va cuprinde.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.