Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Nov-27-2011

Ma astept mereu la ce e mai rau!

Posted by Ilinca Badea under Uncategorized

Hiperanxiosii isi justitifica temerile agatandu-se de stirile negative pe care le aud in fiecare zi: accidente, boli, atentate teroriste, fac in fiecare zi noi victime. Hiperanxiosul gandeste astfel: De ce nu mi s-ar intampla mie? Este vorba despre o hipocondrie mediatica. Astfel de stiri fac prilejul expresiei unei angoase intime. In acelasi timp, asiduitatea cu care anumite personae urmaresc cu teroare fiecare buletin de stiri poate corespunde unei forme de adictie si de fascinatie pentru lucrurile de care le este cel mai mult teama.

Teama – ca forma de auto-punitie

Pentru a se pregati in fata pericolului, cel care se teme de “ce este mai rau” isi ia duble masuri de precautie pentru orice eveniment:  evita anumite alimente pentru a nu se intoxica, evita sa zboare cu avionul care s-ar putea prabusi, nu incearca lucruri noi pentru a nu esua, nu iubeste pentru a nu suferi. Ceea ce obtine prin evitare pare a fi un mecanism de auto-pedepsire. Pentru ca, in fond, a se teme de ce este mai rau, inseamna a crede ca nu meriti ceva mai bun. Si tocmai aceasta atitudine in fata vietii determina parcursul nostru, actionand ca o frana. Anticiparea negative permanenta epuizeaza Sinele, angoasele cresc , se cronicizeaza, si condamna anxiosul la o viata retrasa si mediocra, ce ii ofera un minim confort psihic.

Frica copilului interior

Cui anume ii este frica? Nu adultului, ci copilului interior, asigura psihanalistii referindu-se la instantele eului conform analizei tranzactionale. Cum se explica acest lucru? Daca, in copilarie, copilul a fost maltratat, abuzat, fizic sau moral (violenta, abandon, incest etc) si/ sau a asistat la suferintele unui parinte (somaj, alcoolism,certuri, divort etc) atunci copilul a acumulat atata cantitate de angoasa incat ea trebuie reorientata la maturitate, prin a anticipa eevnimentele, incercarile infricosatoare. Deconectat de la present, adultul retraieste temerile trecutului. Copilul care a suferit se considera responsabil pentru ceea ce a trait, vazut, simtit. A crescut cu idea ca norocul sau fericirea trebuiesc intotdeauna platite prin suferinta. Cei care constientizeaza acest lucru au in mana optiunea sa isi permita in sfarsit sa fie fericiti.

Ce este de facut?

Examinati-va temerile

 

Primul demers pentru “a iesi” dintr-un context este acela de “a intra” in context. Altfel spus, incepeti prin a recunoaste ca va este teama si ca suferiti. Sa va ascultati senzatiile si sentimentele ajuta deja sa va eliverati. Incercati sa nu va mintiti pe sine, caci esentialul este sa vedeti clar in sufletul dumneavoastra, si sa reusiti sa puneti degetul pe mecanismele incontrolabile care determina emotiile dumneavoastra.

 

Relativizati!

 

Teama excesiva de pericol apartine unei viziuni particulare asupra realitatii. Documentati-va si aprofundati-va cunostiintele referitoare la temerile dumneavoastra. Acest lucru va va permite o perspective salutara. Si spuneti-va ca a va identifica cu victimele, nu le ajuta cu nimic pe acestea. Incercati, deci sa va gasitit locul real in context, in loc sa va puneti in locul victimelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfaturi pentru anturaj:

Nu incercati sa demonstrati unui hiperanxios ca nu exista pericolul. Confirmati-i ca ceea ce spune nu este delirant, ca s-ar putea efectiv intampla toate lucrurile de care ii este teama, DAR ca daca toate aceste lucruri se pot intampla nu iseamna ca se si vor intampla. Sa fii in viata implica si riscurile inevitabile de a muri, de a pierde, de a suferi, etc. Iar singura posibilitate de a te bucura de viata este aceea de a accepta acest risc, care este “tragicul existential”. Evitati cu orice pret sa il asigurati pe anxios, sa luati masuri de aparare, incercati, din contra, sa nu faceti nimic in sensul acesta. Un pic de umor va poate fii de folos sa descurajati amenintarea!

Tags:
Nov-26-2011

Suicidul

Posted by Ilinca Badea under Sfatul Psihologului

Cum sa imi revin dupa ce un prieten sau un membru al familiei s-a sinucis?

 

Cu aceasta suferinta se confrunta foarte multe persoane in fiecare zi undeva in lume, pentru ca suicidul unei persoane este unul dintre lucrurile cele mai violente din lume care i se poate intampla alteia si una dintre suferintele cele mai greu de vindecat.  Mai ales pentru ca in general, cel care se sinucide nu lasa nici macar un cuvant in urma, prin care sa explice gestul sau.

Epuizati de durere, cei care l-au iubit se trezesc pusi in fata unui  vid afectiv. Celor ramasi in urma nu le ramane in general alta resursa decat aceea de a umple acest vid cu culpabilitate: “poate daca as fi facut asta…” “trebuia sa imi dau seama”, “daca i-as fi spus ca..”, “atunci poate ca ar mai fii fost  in viata”…

Insa realitatea este complet diferita. A intelege un suicid este foarte dificil pentru ca el nu este niciodata explicabil doar prin prisma prezentului : a fost sau nu premedtat, a fost consecinta unei angoase punctuale si insuportabile, care au fost cauzele? Este important de elucidat care anume era contextul de viata real al persoanei la momentul respectiv. Ce semnifica varsta la care a facut-o pentru el? Ce s-a petrecut in viata parintilor, familiei de origine, in preajma acelei varste? Cum anume isi arata pofta de viata? Cata energie vitala arata? In ce valori credea cu tarie? Cauza mortii acelei persoane se afla undeva printre raspunsurile la aceste intrebari si NU in relatia cu dumneavoastra!! Ultimele clipe petrecute alaturi cu siguranta au insemnat ultimele momente frumoase din viata sa. Incetati , deci sa va acuzati pentru ce s-a intamplat si sa va pedepsiti pentru asta, Sa va sinucideti la randul dumneavoastra prin a va impune sa va torturati viata nu il va aduce inapoi. Si cu siguranta, el nu si-ar fi dorit ca plecarea sa de langa dumneavoastra sa va rapeasca bucuria de a trai.

 

 

 

Sep-26-2011

TEAMA DE AVION

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Fobii, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Pentru majoritata dintre noi, avionul reprezinta un mijloc de transport care ne-a imbunatatit si usurat semnificativ existenta, insa pentru ceilalti aproximativ 10% dintre oameni, avionul inca semnifica masinaria aceea infernala care conduce la moarte sigura!

Marie-Claude Dentan, psiholog fondator al Centrului Antistress Aeronautic al Air France din Franta, sustine: “Accidentele sunt pe cat de rare pe atat de spectaculoase, astfel marcand memoria colectiva, si dand nastere fricii instinctive”.

In Franta, Air France organizeaza cursuri antistress care dau foarte bune rezultate prin efectul de grup si prin interventia psihologului care modereaza. In plus, la grupurile de terapie participa si specialisti din domeniul aviatiei (piloti, ingineri) care raspund cursantilor la toate intrebarile. Cursul se incheie cu o simulare de zbor cu prilejul careia fiecare se poate confrunta direct cu temerile si senzatiile provocate de idea de zbor

De la anxietate la fobie!

Teama ne avertizeaza despre posibilitatea unui potential pericol. Ea ne pune in alerta si ne pregateste pentru necunoscut. In contextual temei de zbor, aceasta survine faptului ca nu cunoastem exact cum anume functioneaza acest aparat infricosator. Cand este expus turbulentelor, ne inchipuiem ca se va prabusi. Gresit! In avion toate reperele noastre sunt bulversate, remarca psihiatra Dominique Servant. Nu mai atinge pamantul, suntem efectiv cu capul in nori. Aceste senzatii pot produce de asemenea rau de miscare. Teama este alimentata si de imaginile cu accidente aeriene, care la randul lor, prin dramatismul situatiei provoaca emotii puternice.
Persoanele anxioase isi imagineaza mereu lucrurile cele mai rele care se pot intampla, scenariile cele mai dramatice.Neprevazutul insa este cel care sperie cel mai rau.

In cntextul zborului cu avionul, ne aflam intr-o situatie de maxima neputinta si dependenta, noteaza psihanalista Diamantis Irene. De cand portile se inchid in urma noastra, nu mai exista cale de intoarcere.Imaginatia catastrofizanta se declanseaza tocmai din aceasta cauza – ireversibilitatea! Angoasa capata forta pana isi atinge apogeul , transformandu-se in fobie, care poate lua mai multe forme: fobie specifica (focalizata pe avion), claustrofobie (teama de spatii inguste, inchise), agorafobie (teama de spatii deschise, largi si de aglomeratie).
Spre deosebire de anxietate, aici discursul rational isi pierde impactul. Emotia isi atinge punctul de saturatie: nu mai ramane loc pentru gandire rationala. Nu mai gasim cuvinte pentru a diferentia intre teama si obiectul ei concret. Regresam la un stadiu infantil.

Copiii speriosi

Mamele prea angoasate, mereu tematoare isi cresc copiii intr-o atmosfera anxiogena. Orice le-ar indeparta de copii reprezinta un potential pericol. Crescand in teama, copiii devin adulti anxiosi. Fobia nu va ierta pe niciunul dintre ei. Un doliu, o despartire, un esec va deteriora stima de sine. Acesti adulti vor fii foarte fragili emotional si vulnerabili fata de lumea exterioara.
Fobia reprezinta expresia impasurilor noastre. Teama paralizanta ne impiedica sa parcurgem toate etapele vietii de adult. Teama se poate asocia oricarui obiect. Avionul este adesea simbolul acestei traiectorii interioare: viata, ca traseu ireversibil catre moarte. A se imbarca in acest avion inseamna a parasi bratele mamei, singurele care ne pretejeaza, afirma psihanalista Irene Diamantis.

Frica de avion nu reprezinta frica de a muri, ci frica de viata! Ca si cand preferam sa ramanem pe loc, fara a cunoaste urmarea, pentru a evita finalul.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Expuneti-va progresiv: incepeti prin a privi imagini frumoase cu avioane, si nu imagini cu accidente de avion. Familiarizati-va cu aeroportul, puteti merge acolo sa beti o cafea, de exemplu. Si cel mai important, cand va imbarcati, instiintati personalul cu referire la fobia dumneavoastra. Vor avea grija de dumneavoastra!

Faceti acasa, cateva exercitii de relaxare. Concentrati-va pe relaxare, apoi detasati-va, ascultati niste muzica de relaxare. Cand veti ajunge sa stapaniti bine aceste tehnici le veti putea aplica in timpul zborului atunci cand veti simti ca teama va cuprinde.

In terapia copilului mic:

-parintii nu trebuie sa vina la terapie pentru interese proprii ci pentru cele ale copilului.
-terapeutul se afla acolo pentru a raspunde detresei copilului, si nu pentru a-l forta sa raspunda presiunilor si asteptarilor partintilor.
-in acelasi timp, totusi este evident ca terapeutul va tine cont de parerea acestora si va lua in calcul experienta lor, abtinandu-se sa critice si sa faca judecati de valoare sau acuzatii, mai ales de fata cu micul client.
-obiectul terapiei consta in a identifica dificultatile si de gasi solutii pentru a media relatiile dintre copil si parinti.
-adesea, terapeutul ii va sustine pe parinti in lupta cu propriile indoieli (“Sunt un bun parinte?”, “Oare am actionat corect?”)

In sexoterapie:

Profesia de sexoterapeut nu este incadrata juridic, nu se regaseste in COR (clasificarea ocupatiilor din Romania) asadar oricine se poate autoproclama sexolog. Prin urmare, trebuie sa aveti mare grija cui anume va adresati. Trebuie sa stiti ca daca terapeutul respectiv nu este medic ginecolog , sexoterapeutul nu are in nici un caz dreptul sa va consulte fizic. Chiar daca este vorba despre o afectiune ca vaginismul, pretinzand pretexte medicale, sa nu acceptati sub nici o forma un examen fizic , explorari sau tuseu vaginal!!!
Si mai mult, fiti atenti si reticenti fata de intrebarile insidioase ce se refera la viata dumneavoastra intima! Va aflati acolo pentru a vorbi despre sexualitatea dumneavoastra, nu pentru a raspunde unui interogatoriu care vi se poate parea in reala masura intruziv sau indecent, ce face referire la practicile dumneavoastra sexuale.

In psihanaliza:

Regula de neutralitate binevoitoare frizeaza uneori caricatura. A fi neutru, pentru terapeut, nu trebuie sa insemne nici rece nici indiferent. Inseamna doar sa nu intervina voluntar in modul dumneavoastra de gandire. Sa nu discute despre sine, despre viata sa, si mai ales sa nu va dea sfaturi morale, politice sau ideologice, sau sa incerce sa va influenteze sa va schimbati modul de viata.
Neutralitatea terapeutica se cheama “binevoitoare” pentru ca reprezinta o amprenta de umanitate. Daca terapeutul dumneavoastra va percepe mai fragil dupa o anumita sedinte, el poate sa va ajute sa va puneti pardesiul sau chiar sa va conduca pana afara. Departe de a fi o experienta masochista, analiza isi poate gasi cu usurinta loc in viata dumneavoastra.

In terapia cognitiv-comportamentala:

Este vorba despre invatarea si experimentarea unui nou fel de a fi, mai in acord cu dorintele dumneavoastra. Asadar, terapeutul trebuie sa fie implicat si interactive. El va propune exercitii practice, ca jocul de rol, punerea in scena si alte tehnici terapeutice. Daca aveti impresia ca terapeutul nu participa alaturi de dumneavoastra , insotindu-va pe calea schimbarii, puneti-i intrebari!
Terapia cognitiv-comportamentala pune cel mai mult accent pe experiment. In absenta acestuia, terapia nu este neaparat eronata, insa ramane doar o terapie de suport, de sustinere si ca atare, nu mai poata fii numita terapie cognitiv-comportamentala.

In terapia sistemica si familiala:

In terapia sistemica , adesea familia se reuneste pentru sedinte de grup: parintii, copii, uneori si bunicii. Riscul este evident pentru terapeut, de a se atasa mai tare de unul dintre membrii familiei, sau cuplului, si de a privilegia mai mult acel membru si discursul sau, sau de a partaja un mod de vedere al acestuia. Exista si riscul ca atentia terapeutului sa se focalizeze cu precadere pe unul dintre clienti si de a il trata ca pe victima grupului! Acesta este motivul pentru care terapeutul trebuie sa ii primeasca mereu pe toti membrii familiei in caz, si nu separat, decat in cazuri absolute exceptionale. Fiecare dintre clienti reprezinta grupul iar acest grup nu ar trebui divizat in indivizi.

Tags:
Aug-21-2011

Copiii neindemanatici

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Copii, Familie, Sanatate, Sfatul Psihologului

Anumiti copii scapa mereu cate ceva pe jos, strica tot ce ating, se imbraca foarte incet, nu sunt niciodata gata… Cand ar trebui sa va nelinistiti?

Daca fiul dumneavoastra este neindemanatic in toate domeniile de activitate (acasa, la scoala, la sport si cand se joaca), daca prezinta dificultati de coordonare, dificultate in a se orienta in spatiu, daca scrie si deseneaza urat, atunci ar trebui sa fie consultat de catre un medic pediatru, care ii va recomanda un examen psihomotor pentru a determina daca el sufera sau nu de o tulburare numita dispraxie.

Dispraxia este o tulburare de origine neurologica, afectiune ce antreneaza dificultati de invatare si poate fii insotita chiar si de dislexie.

Dispraxia nu afecteaza decat un procent foarte scazut dintre copii. Numai 5% dintre copiii scolarizati sufera de dificultati de coordonare. Aceasta conditie afecteaza de 3 ori mai multi baieti decat fete.

Ceilalti, imensa majoritate, sunt pur si simplu copii neindemanatici. Ei sunt asa inca de la nastere si sunt destul de putine sanse ca aceasta afectiune sa se amelioreze in timp, chiar daca cei mici sunt foarte antrenati, inscrisi la cat mai multe cursuri, ca de exemplu, cursuri de dans, de modelism sau de tenis.

Daca aveti un astfel de copil, nu va ramane decat sa ii acceptati aceasta “particularitate”, fara sa il pedepsiti pentru fiecare “prostie” involuntara pe care o comite, si mai ales fara sa radeti de el. Enervarea dumneavoastra manifesta, nu va face decat sa ii accentueze neindemanarea, devenind tot mai timorat si mai frustrat.

Baietii si fetitele care se imbraca greu si care nu sunt deloc descurcareti trezesc in  parinti un sentiment narcisic, fiindu-le teama de o perceptie sociala negativa. Aici este problema reala!

Societatea in care traim valorizeaza prea mult performanta obtinuta cu orice pret , stigmatizandu-i pe cei mediocrii. Trebuie sa faceti efortul de a incerca sa descoperiti calitatile ascunse ale copilului dumneavoastra.

Deseneaza foarte urat si nu stie sa joace fotbal? Atunci, fara indoiala, este un copil preocupat mai mult de lumea sa interioara, un reflexiv, poate chiar introvertit, mai putin aplecat catre lumea exterioara.

Tendinta de a fi distrat, la fel ca si stangacia constituie in realitate contra-partida unei vieti imaginare foarte bogate. Sau manifestarea unui mecanism de a face fata tuturor presiunilor care ii sunt adresate , ca de exemplu: – Grabeste-te, trebuie sa mergi la scoala!

Pentru mai multe informatii despre aceasta afectiune, puteti accesa site-ul:

www.dyspraxie.org

“Mananc ce-mi place, atunci cand mi-e foame!” este motto-ul gurmanzilor intuitivi.

 

Femeile care isi accepta corpul cu defectele si imperfectiunile lui mananca mai sanatos si se vor mentine mai supple decat cele care depind de regimuri de slabit si diete chinuitoare. Acest lucru a fost demonstrate de catre cercetatorii americani in cadrul mai multor studii despre mancatul intuitive.

 

Dar cum anume sa devenim “mancatori” intuitivi?

1.Sa iti acorzi permisiunea sa mananci atunci cand ti-e foame si anume exact ce iti este pofta in acel moment, pe cat posibil!, sau cel putin , sa mananci ceva ce realmente iti place.

2.Sa mananci din motive si ratiuni fizice, si nu emotionale!

3.Sa ai incredere in semnalele de foame si de satietate emise de corpul tau.

 

Cei care respecta aceste reguli ajung sa isi petreaca mult mai putin timp gandindu-se la ce anume cred ceilalti despre silueta lor. Astfel, imaginea pe care o au despre corpul lor se va transforma din cea de “obiect” al dorintei, in cea de obiect al actiunii!

 

Aug-16-2011

Relaxarea

Posted by Ilinca Badea under Sfatul Psihologului

Arta de a lua o pauza!

De ce?

Fie ca stam intinsi in pat, sau intr-un fotoliu confortabil, pentru mult sau putin timp, essential este sa ii oferim mintii pauza pe care o reclama, si pe care ne eschivam sa i-o oferim, explica dr. Nicole Gratton , doctor in medicina nucleara si autor al cartii “Secretele vitalitatii” .

 

Siesta este o necesitate fiziologica. Creierul nostru functioneaza asemeni un muschi. Se contracta si apoi se destine, de mai multe ori pe zi, conform unui ritm natural care se numeste ultradian.

 

Simplul gest de a inchide ochii si de a efectua cateva respiratii profunde ar fii suficiente pentru a creea o relaxare cerebrala.

 

Cum?

Aspectul cel mai important este sa destindem ceafa pentru a ne iriga creierul.

Sprijinind capul si ceafa pe un spatar jos de scaun si inchizand ochii pentru 5 minute sau ridicand bratele si sustinand ceafa cu ajutorul mainilor.

 

Aceste pozitii deschid si largesc cutia toracica, permitand o mai buna respiratie, ampla si lenta, si totodata indreptarea si alungirea coloanei vertebrale, precum si conferind destindere musculara.

 

Cand?

Perioadele ideale sunt cele in care detectam o scadere a energiei. Aceasta oboseala instalata frecvent survine in general in cicluri, si se petrece la fiecare 80-120 minute. Siesta reparatorie nu trebuie sa dureze mai mult de  20-30 minute.

 

Jul-20-2011

Cum sa obtinem starea de calm (IV)

Posted by webmaster under Diverse, Sfatul Psihologului

SOLUTII PE TERMEN LUNG

Sa prevenim recaderile!

Cultivati-va placerile!

Facem ca satisfactiile noastre personale sa depinda de lumea din jur asteptand adesea ca lucrurile sa vina de la sine.

Tendinta catre ruminatii (ganduri obsesive, repetitive) este un indice de vulnerabilitate in fata altcuiva. Ne lasam atinsi mai degraba de o dezaprobare presupusa , anticipata decat de una reala, manifesta. Ruminatiile releva de fapt un mecanism a carei functie este sa ecraneze un conflict inconstient.

Cea mai usoara cale de combatere a ruminatiilor este aceea de a gasi in sine ingredientele proprii starii noastre de bine.

NLP-ul / Programarea neuro-lingvistica distinge intre Sine , ca partea cea mai profunda si autentica din noi, si Mine, fatada, partea deja adaptata, conformata standardelor impuse social.

Ne aflam in contact permanent cu Sinele, acest “geniu personal”, esenta noastra, chiar si atunci cand nu ne simtim in intregime in largul nostru.

Aceasta stare de bine la care se refera NLP o putem regasi si realimenta, stimulandu-ne cele 5 simturi (sau 6 J), ascultandu-ne intuitia, calatorind, apropiindu-ne de natura, degustand bunatatile preferate, facand orice mica activitate ce ne bucura sufletul.

Doar cultivandu-ne gusturile putem regasi o coerenta, un echilibru intre noi si lumea din jur.

Jul-20-2011

Cum sa obtinem starea de calm (III)

Posted by webmaster under Diverse, Sfatul Psihologului

Standardele duble

In terapia sistemica intalnim adesea notiunea de “standarde duble” sau “double bind”. Acest concept se concretizeaza in urmatorul context: atunci cand analizam o situatie si desi, intoarcem problema respectiva pe toate partile, ni se pare mereu ca este in zadar, atunci avem de-aface cu doua injonctiuni contradictorii: nu putem raspunde nici uneia, fara a intra in conflict cu cealalalta, explica psihanalistul francez Olivier Cottencin.

Acest tip de conflicte din care nu putem iesi decat pierzand, este frecvent intalnit in practica. Solutia este sa depasiti obstacolul care sta in calea gandurilor dumneavoastra: frica de consecinte! Jucati jocul: – Si daca..?Ce s-ar intampla atunci? Dezvoltati fiecare alternativa, mergeti pe firul fiecareia. Veti descoperi poate ca gandurile dumneavostra negative nu vor rezista in fata unui “examen” aprofundat.

Ceea ce pare problematic pe termen scurt se poate solutiona fructuos daca il resemnificati pe termen lung!

The Work : Metoda celor 4 intrebari

Suferinta vine din faptul ca tindem sa credem in ganduri care contrazic realitatea. Solutia nu consta in a incerca sa schimbam realitatea, ci sa ne adaptam modul de gandire realitatii in care traim.

Pentru a face acest lucru, trebuie sa ne supunem gandirea unei investigatii sistematice, cu ajutorul celor 4 intrebari:

–          Este adevarat acest lucru? (pe care il gandesc)

–          Pot stii sigur daca este adevarat/ Pot verifica?/ Cum anume pot verifica acest lucru?

–          Ce reactie provoaca in mine acest gand?

–          Cine/cum  as fi eu fara aceste ganduri? (care sunt beneficiile / costuile acestui mod de gandire)

Simpla, dar radicala, aceasta tehnica ne permite sa relativizam, sa inversam credintele disfunctionale care stau la baza angoaselor noastre.

In lumina celor 4 intrebari putem descoperi motivele persistentei acestor ganduri. Pentru ca avem nevoie de ele ca sa ne protejam de limitele pe care ni le impunem chiar noi. Pentru ca ne ofera un confort. O astfel de schimbare a perspectivei lasa sa se intrevada solutii aflate foarte la indemana, deschizand usa unor noi directii de evolutie personala.

Jul-19-2011

Cum sa obtinem starea de calm (II)

Posted by webmaster under Diverse, Sfatul Psihologului

Aflati cum sa interveniti in combaterea gandurilor “negre” si ruminatiilor atunci cand aveti un moment de liniste si cand puteti reflecta LA RECE

Aflati cine vorbeste defapt!

Analiza tranzactionala postuleaza faptul ca noi comunicam cu ceilalti din perspectiva a trei personaje interioare diferite: Parintele, Copilul, Adultul.

Din perspectiva analizei tranzactionale ruminatiile  pot fi privite ca dialog intrapsihic intre cele trei “stari ale Sinelui”.

Invatand sa le recunoastem ne permite sa identificam de unde anume vin mesajele care se repeta obsesiv in mintea noastra.

Psihanalistii considera ca ruminatiile fac intotdeauna o aluzie la conflictele cu parintii, ele find un ecou al judecatilor de valoare, al interzicerii satisfacerii unei dorinte, pe care am pierdut-o din memorie, insa care continua sa se manifeste psihic.

Terapia are scopul de a scoate la lumina aceste mesaje dureroase, de a reactualiza aceste dorinte, si nu in ultimul rand de a le atenua efectele.

Atunci cand ideile sau gandurile negre au un continut devalorizant, in general se face auzit Parintele critic , care il judeca cu asprime pe Copil. Sau poate fi vorba despre Copil care, temator, anticipeaza negativ ceea ce urmeaza sa se petreaca.

Adultul, aceasta parte din Sine care traieste in prezent si analizeaza situatia cu maturitate, incearca sa medieze intre dorintele contradictorii ale Parintelui si cele ale Copilului.

Solutia este uneori, ca Adultul sa intervina in locul Parintelui critic prin ipostaza Parintelui iubitor care da permisiuni si incurajari.

Astfel, mesajul se transforma din : “Nu o sa ajungi nicaieri!” / “Nu esti bun de nimic!” in “Ai incredere, vei reusi!!”

1) Faceti lucruri impreuna!

Angoasele vin in general din lipsa de activitate, din pasivitate. Cautati-va hobby-uri comune, activitati placute care sa permita sentimentului de unitate sa se instaleze intre voi.

2) Luati-va un angajament!

Recunoasterea sociala prin logodna sau casatorie reasigura si hraneste dorinta reciproca a partenerilor. Si, in plus, simbolizeaza ca fiecare dintre parteneri a inteles ca notiunea de cuplu reprezinta si un spatiu al nevoilor comune, al promisiunilor si negocierile deschise.

3) Preocupati-va activ unul fata de celalalt!

Cu cat cunoastem mai mult, cu atat ne inchipuim mai putin lucruri eronate. Fiti curiosi despre celalalt, si nu doar referitor la sentimentele sale fata de dumneavostra. Acest lucru il va ajuta sa se deschida catre dumneavoastra.

4) Respectati-va intimitatea!

Permiteti-va reciproc limite! Nu abuzati de partener! Permiteti-i intimitate!

5) Largiti-va grupul social!

Pentru a reduce dependenta de partener aveti nevoie de o anumita distanta potrivita fata de el. Este esential ca dupa angajarea intr-o relatie sa va mentineti anturajul, relatiile cu familia, si sa continuati sa va satisfaceti hobbyurile personale.

6) Nu acuzati!

Evitati sa va spuneti : Esti asa.. ! Faci asa.. ! Partenerului ii este mult mai usor sa va asculte atunci cand nu se simte judecat!

7) Amintiti-va ca frica nu inlatura pericolul!

Anxietatea in cuplu nu face decat sa dea nastere la noi probleme, si nu sa le indeparteze pe cele deja existente!

8) Dezvoltati-va umorul!

Incercati sa priviti cu umor situatiile prin care treceti impreuna, resemnificati! Mergeti la spectacole de Stand-up, jucati mima, experimentati cu umor!

Jun-19-2011

Conferinta E.S.P.E.R.E

Posted by webmaster under Diverse

“Cuvintele sunt indispensabile pentru comunicare, dar insuficiente pentru a crea o relatie vie”

Jacques Salomé, creatorul Metodei de comunicare ESPERE®

Va invit la Conferinta E.S.P.E.R.E. (metoda de comunicare cu efect terapeutic, initiata de psihosociologul francez J. Salome). Va fi sustinuta de Aleth Naquet (psiholog francez responsabil de formarea in Romania pe aceasta metoda). Se va desfasura in cadrul facultatii de psihologie, Univ. S.Haret (b-dul Basarabia 256, de la statia de metrou Republica, cca 5 min de mers pe jos), in amfiteatrul Dimitrie Gusti, pe data de 27 iunie, orele 19-21.

Subscribe to Cabinet Psihologic
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.