Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

 

Procesomanul este vecinul ostil, colegul suspicios, partenerul abuziv – este individul in general incomod. Va veti intreba in mod firesc: “- De ce?”

De unde vine aceasta raportare disfunctionala, dezadaptativa si inechitabila fata de cei din jur? Este oare vorba despre o suferinta?

Absolut, da!

Procesomania este o forma de manifestare a tulburarii de personalitate paranoida, ce se regaseste in subcategoria de Cluster A a  tulburarilor de personalitate, alaturi de tulburarea de personalitate schizoida si tulburarea de personalitate schizotipala  Asadar este o forma de schizofrenie? Atunci cand vorbim despre un debut tardiv (primul episod manifestat dupa varsta de 50 ani) putem vorbi despre o forma de schizofrenie specifica varstnicului, in conditiile in care declinul socio‑profesional, handicapul lipsei de productivitate, de utilitate, diminuarea contextelor de interactiune sociala, restrangerea grupului de apartenenta, sentimentul instrainarii, pot justifica un sentiment generalizat de vulnerabilitate/ forma de anxietate, angoasa ‑‑ care patologizat, catastrofizat sa conduca la manifestarea elementelor paranoide, intretinand un delir de persecutie ( clasificat in ICD 10 – Clasificarea Internationala a Diagnosticului ca Tulburare Deliranta / Delir Senzitiv de Relatie – subtip paranoid de persecutie / litigios). Din aceasta perspectiva, putem vorbi despre manifestarea unui anume instinct de supravietuire al Eului lezat, amenintat, un efort de copping mascat ( travaliu adaptativ ) sub forma unui mecanism defensiv in relatie cu societatea perceputa ca periculoasa, terifianta.

Sa nu uitam ca persoana suferinda sau afectata de acest tip specific de ideatie deliranta se dezvaluie celorlati ca suspicioasa , neincrezatoare, ostila, iritabila, geloasa, revendicativa adesea ciudata sau excentrica, cu o structura de atasament cel mai adesea anxios-ambivalenta, (incapabila sa mentina relatii de atasament stabile si satisfacatoare), o persoana-victima a unui cerc-vicios al neincrederii. Aceasta manifesta un sentiment profund, invaziv si persistent de nedreptatire ce motiveaza permanenta solicitare a unei despagubiri morale sau materiale. Cu o prevalenta semnificativa, regasim in aceasta categorie persoane cu elemente de structura de personalitate anancasta, obsesiv‑compulsive, spre exemplu colectionarul tipic.

procesoman.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru o lunga perioada de timp, procesomania a fost asimilata psihopatiei paranoide. Din fericire, se pune pune insa tot mai adesea problema diagnsoticului diferential. Este absolut necesar ca inainte sa etichetam o astfel de personalitate accentuata cu manifestari sub-clinice (specificul acestora fiind: predominanata limbajului asupra actiunii , mentinerea nealterata pentru perioada indelungata a nucleului personalitatii, suprapunerea vaga a lumii imaginare si a realului, bolnavul continuand sa se adapteze satisfacator contextului de viata) sa putem discerne intre o manifestare instalata pe fondul consumului de substante psihotrope, o tulburare schizofreniforma sau o forma reziduala a unui sindrom de stress post-traumatic, in cazul in care persoana in cauza a suferit un eveniment psiho-traumatizant, (a fost victima sau martor) sau se afla in doliu (ne-incheiat, tardiv sau patologic).

In timp ce Paranoia reprezinta un delir sistematizat si consistent, in general de persecutie, care atrage dupa sine decompensari de intensitate psihotica (psihoza situationala – Bleuler – 1920), fara pertubari ale cognitiei (Kraepelin), Parafrenia este o afectiune intermediara, aflata la confluenta dintre dementia praecox şi paranoia. Este necesar sa aducem din nou in vedere aspectul debutului afectiunii, etatea si contextul de viata al persoanei in cauza. Pe fondul unui istoric recurent de episoade depresive / disozitie depresiva/ manifestari distimice, se intampla adesea ca tabloul clinic simptomatologic sa fie confundat cu acela al dementiei praecox, situatie in care vorbim despre delir ca forma de declin cognitiv, pe fondul unor fenomene organice degenerative, de natura neurologica.

In lumina acestor clarificari, am putea reitera: persoana in cauza poate fi chiar victima sistemului sau de suport, un sistem insensibil si inert fata de perturbarile manifestate gradual in conduita viitorului „procesoman”, respins, blamat, ridiculizat. Un sistem de suport care i-a ignorat strigatul de ajutor unui individ lipsist de asistenta sociala necesara diagnosticarii unei grave afectiuni ce a condus ireversibil la scaderea calitatii vietii, la instrainare, la depersonalizare, in conditiile in care la un macro-nivel este mai usor si mai ieftin sa criticam, sa emitem judecati de valoare discriminative, preferand varianta excluziunii sociale a acesteia.

Iar aceste cazuri nu sunt tocmai izolate, cu atat mai mult in societatea in care traim. Vorbim despre o incidenta de aproximativ 30 persoane din 100.000, cu un prognostic cel mai adesea nefavorabil, in conditii de adresabilitate redusa, responsivitate terapeutica scazuta (suspiciozitate ridicata in relatie cu medicul/terapeutul), capacitate redusa de insight asupra bolii (constinta redusa a bolii), locus de control extern (lipsa capacitatii de asumare – totul se datoreaza celorlalti, e mereu vina altcuiva, externalizarea repsonsabilitatii, lipsa capacitatii de integrare a consecintelor si a contingentelor).

In termeni de solutii terapeutice, exista intotdeauna varianta unui demers psihoterapeutic de orientare cognitiv-comportamentala,  a analizei tranzactionale sau a neuro-lingvisticii.

In cazul in care va vedeti nevoiti sa interactionati cu o astfel de persoana, solicitanta si ostila este recomandat sa incercati sa va detasati de nucleul conflictual, conceptualizand cat mai obiectiv datele pe care le aveti despre persoana aflata in fata dumneavoastra, si urmarind clarificarea urmatoarelor aspecte:

  • Ce anume a motivat aceasta interactiune? ( – De ce ma aflu aici? In ce calitate ma aflu in aceasta relatie? Ce imi cere aceasta persoana?)
  • Care a fost parcursul familial (cuplu, grupul social de apartenenta) al acestei persoane si care este contextul sau familial actual?
  • Care a fost evolutia relatiilor interpersonale in cadrul grupului de aceeasi varsta; (gradul de integrare sociala)?
  • Care sunt relatii semnificative de cuplu ( actuala, casatorie/ uniune liber consimtita, copii / varste si relatia cu acestia; relatia cu socrii, relatia cu parintii in prezent)
  • Ce cunosc cu privire la istoricul de situatii conflictuale?
  • Care este nivelul veniturilor in raport cu cerintele proprii si ale familiei, proiecte raportate la familie. Care este nivelul de trai? (Locuinta, gradul de confort de care se poate bucura in limita mijoacele financiare?)
  • Ce am remarcat cu privire la modul sau de valorificare a timpului liber?
  • Despre ce proiecte, planuri, aspiratii, obiective in familie si in viata profesionala mi-a vorbit aceasta persoana?
  • Cu ce surse de conflict se confrunta aceasta persoana? La ce fel de triggeri se expune?

Astfel dumneavoastra va veti putea asuma responsabilitatea unei interactiuni cat se poate de avantajoase, eficiente si nu in ultimul rand, igienice din punct de vedere afectiv.

 

 

 

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.