Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

 

Procesomanul este vecinul ostil, colegul suspicios, partenerul abuziv – este individul in general incomod. Va veti intreba in mod firesc: “- De ce?”

De unde vine aceasta raportare disfunctionala, dezadaptativa si inechitabila fata de cei din jur? Este oare vorba despre o suferinta?

Absolut, da!

Procesomania este o forma de manifestare a tulburarii de personalitate paranoida, ce se regaseste in subcategoria de Cluster A a  tulburarilor de personalitate, alaturi de tulburarea de personalitate schizoida si tulburarea de personalitate schizotipala  Asadar este o forma de schizofrenie? Atunci cand vorbim despre un debut tardiv (primul episod manifestat dupa varsta de 50 ani) putem vorbi despre o forma de schizofrenie specifica varstnicului, in conditiile in care declinul socio‑profesional, handicapul lipsei de productivitate, de utilitate, diminuarea contextelor de interactiune sociala, restrangerea grupului de apartenenta, sentimentul instrainarii, pot justifica un sentiment generalizat de vulnerabilitate/ forma de anxietate, angoasa ‑‑ care patologizat, catastrofizat sa conduca la manifestarea elementelor paranoide, intretinand un delir de persecutie ( clasificat in ICD 10 – Clasificarea Internationala a Diagnosticului ca Tulburare Deliranta / Delir Senzitiv de Relatie – subtip paranoid de persecutie / litigios). Din aceasta perspectiva, putem vorbi despre manifestarea unui anume instinct de supravietuire al Eului lezat, amenintat, un efort de copping mascat ( travaliu adaptativ ) sub forma unui mecanism defensiv in relatie cu societatea perceputa ca periculoasa, terifianta.

Sa nu uitam ca persoana suferinda sau afectata de acest tip specific de ideatie deliranta se dezvaluie celorlati ca suspicioasa , neincrezatoare, ostila, iritabila, geloasa, revendicativa adesea ciudata sau excentrica, cu o structura de atasament cel mai adesea anxios-ambivalenta, (incapabila sa mentina relatii de atasament stabile si satisfacatoare), o persoana-victima a unui cerc-vicios al neincrederii. Aceasta manifesta un sentiment profund, invaziv si persistent de nedreptatire ce motiveaza permanenta solicitare a unei despagubiri morale sau materiale. Cu o prevalenta semnificativa, regasim in aceasta categorie persoane cu elemente de structura de personalitate anancasta, obsesiv‑compulsive, spre exemplu colectionarul tipic.

procesoman.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru o lunga perioada de timp, procesomania a fost asimilata psihopatiei paranoide. Din fericire, se pune pune insa tot mai adesea problema diagnsoticului diferential. Este absolut necesar ca inainte sa etichetam o astfel de personalitate accentuata cu manifestari sub-clinice (specificul acestora fiind: predominanata limbajului asupra actiunii , mentinerea nealterata pentru perioada indelungata a nucleului personalitatii, suprapunerea vaga a lumii imaginare si a realului, bolnavul continuand sa se adapteze satisfacator contextului de viata) sa putem discerne intre o manifestare instalata pe fondul consumului de substante psihotrope, o tulburare schizofreniforma sau o forma reziduala a unui sindrom de stress post-traumatic, in cazul in care persoana in cauza a suferit un eveniment psiho-traumatizant, (a fost victima sau martor) sau se afla in doliu (ne-incheiat, tardiv sau patologic).

In timp ce Paranoia reprezinta un delir sistematizat si consistent, in general de persecutie, care atrage dupa sine decompensari de intensitate psihotica (psihoza situationala – Bleuler – 1920), fara pertubari ale cognitiei (Kraepelin), Parafrenia este o afectiune intermediara, aflata la confluenta dintre dementia praecox şi paranoia. Este necesar sa aducem din nou in vedere aspectul debutului afectiunii, etatea si contextul de viata al persoanei in cauza. Pe fondul unui istoric recurent de episoade depresive / disozitie depresiva/ manifestari distimice, se intampla adesea ca tabloul clinic simptomatologic sa fie confundat cu acela al dementiei praecox, situatie in care vorbim despre delir ca forma de declin cognitiv, pe fondul unor fenomene organice degenerative, de natura neurologica.

In lumina acestor clarificari, am putea reitera: persoana in cauza poate fi chiar victima sistemului sau de suport, un sistem insensibil si inert fata de perturbarile manifestate gradual in conduita viitorului „procesoman”, respins, blamat, ridiculizat. Un sistem de suport care i-a ignorat strigatul de ajutor unui individ lipsist de asistenta sociala necesara diagnosticarii unei grave afectiuni ce a condus ireversibil la scaderea calitatii vietii, la instrainare, la depersonalizare, in conditiile in care la un macro-nivel este mai usor si mai ieftin sa criticam, sa emitem judecati de valoare discriminative, preferand varianta excluziunii sociale a acesteia.

Iar aceste cazuri nu sunt tocmai izolate, cu atat mai mult in societatea in care traim. Vorbim despre o incidenta de aproximativ 30 persoane din 100.000, cu un prognostic cel mai adesea nefavorabil, in conditii de adresabilitate redusa, responsivitate terapeutica scazuta (suspiciozitate ridicata in relatie cu medicul/terapeutul), capacitate redusa de insight asupra bolii (constinta redusa a bolii), locus de control extern (lipsa capacitatii de asumare – totul se datoreaza celorlalti, e mereu vina altcuiva, externalizarea repsonsabilitatii, lipsa capacitatii de integrare a consecintelor si a contingentelor).

In termeni de solutii terapeutice, exista intotdeauna varianta unui demers psihoterapeutic de orientare cognitiv-comportamentala,  a analizei tranzactionale sau a neuro-lingvisticii.

In cazul in care va vedeti nevoiti sa interactionati cu o astfel de persoana, solicitanta si ostila este recomandat sa incercati sa va detasati de nucleul conflictual, conceptualizand cat mai obiectiv datele pe care le aveti despre persoana aflata in fata dumneavoastra, si urmarind clarificarea urmatoarelor aspecte:

  • Ce anume a motivat aceasta interactiune? ( – De ce ma aflu aici? In ce calitate ma aflu in aceasta relatie? Ce imi cere aceasta persoana?)
  • Care a fost parcursul familial (cuplu, grupul social de apartenenta) al acestei persoane si care este contextul sau familial actual?
  • Care a fost evolutia relatiilor interpersonale in cadrul grupului de aceeasi varsta; (gradul de integrare sociala)?
  • Care sunt relatii semnificative de cuplu ( actuala, casatorie/ uniune liber consimtita, copii / varste si relatia cu acestia; relatia cu socrii, relatia cu parintii in prezent)
  • Ce cunosc cu privire la istoricul de situatii conflictuale?
  • Care este nivelul veniturilor in raport cu cerintele proprii si ale familiei, proiecte raportate la familie. Care este nivelul de trai? (Locuinta, gradul de confort de care se poate bucura in limita mijoacele financiare?)
  • Ce am remarcat cu privire la modul sau de valorificare a timpului liber?
  • Despre ce proiecte, planuri, aspiratii, obiective in familie si in viata profesionala mi-a vorbit aceasta persoana?
  • Cu ce surse de conflict se confrunta aceasta persoana? La ce fel de triggeri se expune?

Astfel dumneavoastra va veti putea asuma responsabilitatea unei interactiuni cat se poate de avantajoase, eficiente si nu in ultimul rand, igienice din punct de vedere afectiv.

 

 

 

 

Ai fost indragostit nebuneste. Ai iubit cu pasiune, ai impartasit vise, te-ai dedicat trup si suflet  partenerului tau.  Si ti-ai inchipuit ca e suficient, ca viata de-acum  inainte va fi un vis  alaturi de celalalt.

Si totusi iubirea  n-a fost de ajuns..

Nu ma mai priveste in ochi”, “nu ma mai atinge”, “parca nu as mai exista pentru el”,  “nu ma mai misca suferinta ei”, “parca am fi doi straini”,”e  atat de rece cu mine,” “nu ne vorbim mai deloc”. Sunt primele si cele mai frecvente acuze ale sotului care hotaraste inceputul sfarsitului.

 

Ti-ai pierdut cei mai frumosi ani, ti-ai pierdut imaginea pe care o aveai despre tine, ti-ai pierdut increderea in tine, in ceilalti, in viitor.

Reperele tale s-au naruit.

 

3 din 4 cupluri ajung sa treaca printr-un divort.  Si 6 din 8 parteneri se declara satisfacuti de decizie,  mandrii ca i-au supravietuit.  Sunt lucruri despre care auzi in fiecare zi.

 

De-acum inainte e simplu: oamenii nu mai sunt blamati ca au divortat, ci admirati pentru ca au facut-o, nu  mai sunt incurajati sa ramana, sa repare, ci sa abandoneze, sa reconstruiasca.Faptul ca ai divortat nu este un stigmat, faptul ca ai fi putut ramane intr-o relatie disfunctionala ar fi fost.

Insa  usurinta cu care te rupi de cel caruia i te-ai daruit zi de zi nu ar trebui sa fie privita ca o virtute.

Divortul presupune ca fiecare dintre parteneri sa isi ia inapoi intreaga investitie afectiva. Multi o resimt ca pe o talharie emotionala.

 

Indoiala, deznadejde,furie, rusine, culpa – sunt doar cateva efecte adverse ale divortului. Iar singurul antidot consta in capacitatea individuala de re-inventare. Mai stii cine erai inainte sa faci parte din cuplu?  Poti  supravietui de sine statator?  Iti poti asuma ura, furia, dispretul care iti vor fi oglindite de catre fostul partener?

 

Sunt doar cateva intrebari la care propune-ti sa  raspunzi inainte de a hotara cine vei fi mai departe.

 

Divorce-cabinet-ilinca

Jul-16-2014

CONTACT!!

Va informez in legatura cu faptul ca momentan numarul de telefon utilizat anterior este deconectat datorita unor defectiuni tehnice. Pentru programari sau orice informatii telefonice, va rog contactati: 0756.528.043

 

Va multumesc! call

Cabinet Ilinca

 

Cel mai adesea, interventia psihoterapeutica este recomandata persoanelor care sufera de diferite probleme semnificative din sfera sanatatii psihice, psiho-somatice si/ sau somatice, avand in centru : trauma, pierderea, durerea si blocajele survenite in dezvoltare, reactivitatea nevrotica si consecintele disociale ale psihozelor, tulbararile afective, adictiile, tulburari de instinct alimentar si sexual, comportamentul suicidar, tulburarile de identitate, etc.

14  Nov. 2013 – Ziua Mondiala a Diabetului

 

Cu aceasta ocazie,  pe data de 14 Nov. 2013, persoanele diagnosticate cu diabet, beneficiaza de consiliere psihologica GRATUITA, pe baza de programare prealabila, in limita spatiului disponibil.

 

Pentru informare in ceea ce priveste implicatiile acestei afectiuni auto-imune, cat si pentru resurse suplimentare, recomand sa accesati : http://educatie-diabet.ro/.

Pentru programari:

tel: 0748991259

e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

 

 

 

la_psiholog

 

 

 

 

 

Cefaleea, sau durerea de cap poate avea atat cauze fiziologice (fenomene reflexe secundare, la nivel cerebral, ce determina senzatia subiectiva de durere – produsa de mecanisme variabile : modificari ale diametrului vaselor de sange , variatii ale presiunii intra-craniene) cat si cauze emotionale (oboseala, stress).
Exista atat o baza constitutionala , cat si una psihodinamica. Durerea de cap poate aparea si ca simptom de conversie, cu semnificatie simbolica bine determinata de nevoile individuale subiective (identificari cu un parinte, gratificari masochiste, asocieri cu experiente timpurii). Atunci cand exista modificari fiziologice locale subiacente, putem vorbi despre tulburari senzoriale de tip isteric (durerea psihogena) din care fac parte: parestezia, hiperestezia si anestezia.

Criteriile de diagnostic pentru migrena ( manifestari clinice specifice) : natura periodica a crizelor, tulburari prodromale ( tulburari simptomatice ce anunta debutul crizei de migrena),manifestarea unilaterala a durerii, prezenta fotofobiei, greata, varsaturile, instalarea brusca, precum si incetarea la fel de brusca,contribuie la o diagnosticare precisa.

Principalul mecanism fiziologic care explica durerea consta in dilatatia vasculara. Studii experimentale realizate de Graham& Wolff indica faptul ca dilatarea arterelor cerebrale (ramurile carotidei externe) este responsabila pentru producerea senzatiei de durere, insa initial debutul crizei se produce sub efectul vasoconstrictiei. Asadar, vasodilatatia se instaleaza ca reactie supra-compensatorie la vasoconstrictia initiala.

Semnificatia etiologica a factorilor emotionali : acestia se refera la factori precipitatori (contextuali) , si factori constitutionali (trasaturile de personalitate caracteristice persoanei in cauza). Se pare ca exista o anumita predispozitie in acest sens. Este vorba despre un anumit tip de personalitate “constitutionala de baza” caracteristica celui predispus la migrena.
Acest tip de personalitate presupune o anumita ambivalenta: o inteligenta superioara insotita de o dezvoltare emotionala intarziata, cu adaptare fata de rol (heterosexual) nesatisfacatoare.
Din punct de vedere fizic, posibil sa se remarcetrasaturi agromegaloide.

Aparent, migrenele debuteaza intr-un context de pierdere / renuntare la protectia caminului, moment in care persoana respectiva se simte nevoita sa faca fata singur, pentru prima data, responsabilitatii vietii independente, resimtita ca o presiune de maturizare precoce. Aceste persoane au o legatura de atasament foarte stransa cu mama, de care sunt foarte dependente, si de care nu se pot scinda efectiv, niciodata. Urmeaza incercari repetate de regasire a mamei in diverse relatii, de reconstituire a relatiei cu aceasta. (multiple fenomene de transfer).

Tipul de personalitate, descris conform Dictionarului Cambridge prin termenul de “goody-goody”,este reprezentat de ambitie, relaxare, rezerve, respect fata de autoritate, sensibilitate, tendinta catre dominare, lipsa simtului umorului, caracteristici compulsive, perfectionism, competivitate excesiva, ambitie puternica, perfectionism, rigiditate,
conformism, incapacitate de adelega responsabilitati. Putem remarca pulsiuni ostile, invidie, toleranta scazuta fata de frustrare, toate aceste intoarse catre sine prin sentimentul apasator de vinovatie.

Practic, acest tip de personalitate intruneste multiple trasaturi anancaste. Aceasta persoana manifesta atitudinea “vesnicului nemultumit”, atitudine care rezulta din auto-impunerea unor standarde mereu supra-realiste, asumate compulsiv in scopul de a accede laperfectiune. Frustrarea provocata genereaza tensiune , oboseala,pana cand un anumit eveniment extern va precipita instalarea migrenei. Este vorba in definitiv de “lupta resentimentului si a anxietatii”. Migrena apare atunci cand persoana suferinda este pusa in fata unui sarcini care ii depaseste capacitatea.
Debutul crizei marcheaza o stare de furie refulata, in prezenta unor pulsiuni ostile reprimate. In absenta simptomelor psiho-nevrotice speficice care sa permita descarcarea pulsiunilor ostile reprimate, se produce aproximativ acelasi fenomen ca si in hipertensiunea psihogena.Atat in migrena, cat si in hipertensiune sau epilepsie, rolul determinant este ocupat de catre pulsiunile ostile destructive, ca factor psihodinamic principal.

Interventia psihoterapeutica se axeaza pe aspecte legate de managementul mediului, profilxia stressului, evitarea surmenajului,analiza functionala a circumstantelor precipitante ce preced criza migrenoasa,constientizarea pulsiunilor ostile, anticiparea satisfacerii cercului vicios corespunzator, consiliere psihologica in ceea ce priveste modificari necesare stilului de viata: occupational, recreational, interpersonal.
Abordarea cognitiva presupune strategii de solutionare a conflictelor de bazasi de gestionare a tensiunilor emotionale (strategii de coping).

Sugestii de self-help:

  • Cine anume din familie, sufera de migrene?
  • Cand anume ai mai suferit fizic? (boli,afectiuni, accidente)
  • Exista dorinte sau nevoi neglijate, amanate?
  • De cat timp eviti /eziti sa le satisfaci?
  • In ce context au debutat migrenele?
  • Cum este relatia cu mama ta?Dar relatia actuala de cuplu?
  • Ai de luat hotarari? Te afli intr-o dilema?
  • Ce anume ai schimba din viata ta, incepand de maine?

Migrena

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.