Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

14  Nov. 2013 – Ziua Mondiala a Diabetului

 

Cu aceasta ocazie,  pe data de 14 Nov. 2013, persoanele diagnosticate cu diabet, beneficiaza de consiliere psihologica GRATUITA, pe baza de programare prealabila, in limita spatiului disponibil.

 

Pentru informare in ceea ce priveste implicatiile acestei afectiuni auto-imune, cat si pentru resurse suplimentare, recomand sa accesati : http://educatie-diabet.ro/.

Pentru programari:

tel: 0748991259

e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

 

 

 

la_psiholog

 

 

 

 

 

Incepand cu data de 15.04.2013, in fiecare MARTI puteti beneficia de consiliere psihologica GRATUITA, intre orele 11:00 si 19:00.

Numai pe baza de programare prealabila, prin telefon la nr: 0748991259 sau e-mail: ilinca.badea@psihoterapeutul.ro

Aceasta initiativa face parte dintr-o campanie de promovare pentru servicii psihologice gratuite, nevoie manifestata accerb de catre populatie, in lipsa unui program naţional de asistenţă psihologică.

In  acest sens, va invit sa imi adresati fie prin mail, fie prin intermediul : https://www.facebook.com/Psihoterapeutul orice sugestii sau informatii de utilitate prin care v-ati dori sa participati!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci cand ne referim la o trauma este necesar sa luam in considerare in primul rand faptul ca orice eveniment experimentat de o persoana are la baza intotdeauna o anumita relatie. Aceasta relatie fie cu un potential abuzator fie ca raportare la un context psiho-traumatizant introduce o semnificatie subiectiva a evenimentului. In absenta acestei semnificatii pur subiective, trauma nu ar functiona, nu ar avea forta asupra persoanei. Practic, trauma se construieste ca traire afectiva cu semnificativa detresa clinica datorita “crezului” pre-existent, faptului motivational care da sens.
Atunci cand ceva rau ni se intampla, tendinta fireasca este aceea de a-i cauta si a-i da un sens acestui lucru, de a integra in viata noastra psihica acest eveniment. Dificultatile emotionale de a depasi acest eveniment dramatic vin tocmai din necesitatea de a semnifica acest eveniment. Si acest lucru se realizeaza cel mai adesea prin auto-culpabilizare. In absenta unor contingente coerente si functionale, cel mai la indemana ramane culpabilitatea si auto-asumarea.
Victima unui abuz re-traieste permanent in plan mental amintirea traumei cautand involuntar sa explice si sa modifice finalul nefericit, pana atunci cand fenomenul de debriefing va avea loc (debriefing: a lasa ceva nefolositor in urma, prin re-constituire cu scopul resemnificarii si facilitarii clarificarii sensului). Retrairea evenimentului prin reprezentare mentala conduce, prin psihoterapie la desensibilizare si clarificare.
Principiul fundamental de functionare al sistemului psihic uman este repetitita, asadar acest proces este unul firesc si natural, desi exista un risc potential ca victima in cauza sa ramana blocata intr-o bucla temporala in care sa se confrunte cu diverse fantasme legate de evenimentul psiho-traumatizant, daca nu va beneficia de un suport de specialitate adecvat. Acest fantasme, ca fuga din realitate,  se structureaza ca mecanisme de aparare, strategii compensatorii sau mijloace de coping (copingul reprezinta efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale).
Este esential ca apartinatorii (familia, sistemul de suport) victimei sa inteleaga faptul ca aceasta se confrunta cel mai probabil cu o tulburare de stress post-traumatic, si ca in aceasta situatie,  fantasmele devin mult mai concrete pentru aceasta decat realitatea existentiala.

“Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele” (Reinhold Niebuhr)

De la aceasta varsta, copilul dumneavoastra va adora sa exploreze, sa umble cu nasul in vant dupa mistere si orice element de noutate ii va atrage imediat atentia.

Fie ca vrea sa traverseze strada de unu singur, sau intra in apa fara sa va mai astepte, atunci cand sunteti la mare, oricare dintre situatiie de acest gen, va pot pune in mare dificultate!

 

Ce puteti face pentru a-l stii in siguranta?

 

Poate ca este util sa cunoasteti faptul ca in cazul celui mic, nu este atat vorba despre curiozitate, cat este vorba despre spiritul temerar. Nu doar ca vrea sa-si obtina autonomia in familie dar insista sa va convinga de faptul ca este “mare!”. Nu vrea sa mai mearga pe strada tinandu-l de manuta, nu va mai asteapta cuminte si aveti sentimentul ca o sa-l pierdeti prin magazine. Iar el insista: – “Mami, sunt mare!”

 

O mamica aflata in acest context pentru intaia data este firesc sa se simta ingrozita de riscuri si pericole. Ce puteti face?

Este de dorit ca mama sa adopte strategia mamei “feline”. Si anume sa il supravegheze pe cel mic cu coada ochiuui, lasandu-l sa exploreze liber, si intervenind doar atunci cand survine un pericol. Este vorba de acea atitudine echilibrata care sa nu permita existenta vreunui posibil risc.

Astfel, copilul dumneavoastra va invata progresiv si mai ales in deplina siguranta, din experientele timpurii atat de indispensabile.

 

Nu mai vrea sa mearga de mana!

In primul rand, este important ca intreaga familie sa stabileasca de comun accord un set de reguli de respectat pentru cel mic, reguli care vor fii respectate de toti membrii familiei, fara discriminare. Cea mai mare tentatie a bunicilor este sa fie mai permisivi decat parintii, ingreunand ulterior munca de convingere a celor din urma.

 

Copilul dumneavoastra trebuie sa stie: nu se discuta si nu se negociaza! Pe strada ne tinem de mana, si mai ales atunci cand traversam strada! Daca iesiti pe strada cu rolele sau cu bicicleta iar el traverseaza strada inaintea dumneavostra , atunci il puteti avertiza ca veti merge inapoi acasa si data viitoare nu veti mai iesi impreuna astfel,  ci doar cu caruciorul de bebelusi!

Il atrage foarte mult apa!

Sunteti la mare, sau la o piscina. Dumneavoastra ati prefera sa faceti mai intai putina plaja pana sa intrati in apa, insa cel mic gandeste absolut diferit si la aceasta varsta nici nu este inzestrat cu prea multa rabdare. Asa ca se avanta spre apa cu entuziasm. Este foarte posibil sa ganditi ca exista macar un aspect fericit, acela ca nu ii este teama de apa si ca cert nu este un copil fricos. In plus, va invata usor sa inoate.

Insa va expuneti unor riscuri semnificative  chiar si atunci cand situatia vi se pare una aparent lipsita de riscuri. Totusi nu va lasati niciodata copilul, afat la aceasta varsta, sa faca baie singur. Din precautie, dublati intotdeauna masurile de precautie. Invatati-l sa poarte mereu manecute si colac concepute conform normelor de siguranta. Ii vor permite celui mic sa pluteasca in siguranta in cazul in care ar cadea din greseala in piscina sau daca se va aventura singur in apa.

 

Daca interdictiile dumneavoastra sunt clare, vor fii cu mult mai usor de respectat!

La restaurant

La varsta de 2-3 ani inca este destul de greu sa ii cerem celui mic sa stea linistit, asezat pentru un timp indelungat.

Daca nu reusiti sa il motivati sa stea cuminte la masa, acest lucru se va intampla doar pentru ca , probabil, este inca prea micut pentru acest gen de activitate. Nu va suparati pe el din acest motiv. Va sosi in curand si momentul acela!

 

Atunci cand face crize de plans si de furie in acest context, cel mai indicat ar fii sa iesiti cu el afara din locatia respectiva si sa ii propuneti ca pana ajungeti acasa, sa va jucati un joc: “De-a mama si copilul care mananca frumos la masa!”

 

Pentru cazul in care fuge de langa dumneavoastra sa il pierdeti din ochi, este util sa poarte la manuta o bratara specifica de identificare, impermeabila, foarte rezistenta (ca cele pe care le primiti in club, sau la concerte), neaparat hipoalergenica, (din fibra de nylon, eventual), pe care sa fie trecute numele sau, numarul dumneavoastra de telefon, adresa, etc. Vezi: www.monbracelet.com

 

In cazul in care s-a petrecut un astfel de eveniment, cand il regasiti, imbratisati-l, pupati-l, linistiti-l, spuneti-i ca este in siguranta. Amanati cearta si pedeapsa pentru mai tarziu. Nu va doriti ca data viitoare cand dispare de langa dumneavoastra sa fie timorat doar de faptul ca il veti certa atunci cand il veti gasi.

 

 

   SARBATORI FERICITE!

 

 

 

 

 

 

_

Sep-26-2011

TEAMA DE AVION

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Fobii, Lifestyle, Sfatul Psihologului

Pentru majoritata dintre noi, avionul reprezinta un mijloc de transport care ne-a imbunatatit si usurat semnificativ existenta, insa pentru ceilalti aproximativ 10% dintre oameni, avionul inca semnifica masinaria aceea infernala care conduce la moarte sigura!

Marie-Claude Dentan, psiholog fondator al Centrului Antistress Aeronautic al Air France din Franta, sustine: “Accidentele sunt pe cat de rare pe atat de spectaculoase, astfel marcand memoria colectiva, si dand nastere fricii instinctive”.

In Franta, Air France organizeaza cursuri antistress care dau foarte bune rezultate prin efectul de grup si prin interventia psihologului care modereaza. In plus, la grupurile de terapie participa si specialisti din domeniul aviatiei (piloti, ingineri) care raspund cursantilor la toate intrebarile. Cursul se incheie cu o simulare de zbor cu prilejul careia fiecare se poate confrunta direct cu temerile si senzatiile provocate de idea de zbor

De la anxietate la fobie!

Teama ne avertizeaza despre posibilitatea unui potential pericol. Ea ne pune in alerta si ne pregateste pentru necunoscut. In contextual temei de zbor, aceasta survine faptului ca nu cunoastem exact cum anume functioneaza acest aparat infricosator. Cand este expus turbulentelor, ne inchipuiem ca se va prabusi. Gresit! In avion toate reperele noastre sunt bulversate, remarca psihiatra Dominique Servant. Nu mai atinge pamantul, suntem efectiv cu capul in nori. Aceste senzatii pot produce de asemenea rau de miscare. Teama este alimentata si de imaginile cu accidente aeriene, care la randul lor, prin dramatismul situatiei provoaca emotii puternice.
Persoanele anxioase isi imagineaza mereu lucrurile cele mai rele care se pot intampla, scenariile cele mai dramatice.Neprevazutul insa este cel care sperie cel mai rau.

In cntextul zborului cu avionul, ne aflam intr-o situatie de maxima neputinta si dependenta, noteaza psihanalista Diamantis Irene. De cand portile se inchid in urma noastra, nu mai exista cale de intoarcere.Imaginatia catastrofizanta se declanseaza tocmai din aceasta cauza – ireversibilitatea! Angoasa capata forta pana isi atinge apogeul , transformandu-se in fobie, care poate lua mai multe forme: fobie specifica (focalizata pe avion), claustrofobie (teama de spatii inguste, inchise), agorafobie (teama de spatii deschise, largi si de aglomeratie).
Spre deosebire de anxietate, aici discursul rational isi pierde impactul. Emotia isi atinge punctul de saturatie: nu mai ramane loc pentru gandire rationala. Nu mai gasim cuvinte pentru a diferentia intre teama si obiectul ei concret. Regresam la un stadiu infantil.

Copiii speriosi

Mamele prea angoasate, mereu tematoare isi cresc copiii intr-o atmosfera anxiogena. Orice le-ar indeparta de copii reprezinta un potential pericol. Crescand in teama, copiii devin adulti anxiosi. Fobia nu va ierta pe niciunul dintre ei. Un doliu, o despartire, un esec va deteriora stima de sine. Acesti adulti vor fii foarte fragili emotional si vulnerabili fata de lumea exterioara.
Fobia reprezinta expresia impasurilor noastre. Teama paralizanta ne impiedica sa parcurgem toate etapele vietii de adult. Teama se poate asocia oricarui obiect. Avionul este adesea simbolul acestei traiectorii interioare: viata, ca traseu ireversibil catre moarte. A se imbarca in acest avion inseamna a parasi bratele mamei, singurele care ne pretejeaza, afirma psihanalista Irene Diamantis.

Frica de avion nu reprezinta frica de a muri, ci frica de viata! Ca si cand preferam sa ramanem pe loc, fara a cunoaste urmarea, pentru a evita finalul.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Expuneti-va progresiv: incepeti prin a privi imagini frumoase cu avioane, si nu imagini cu accidente de avion. Familiarizati-va cu aeroportul, puteti merge acolo sa beti o cafea, de exemplu. Si cel mai important, cand va imbarcati, instiintati personalul cu referire la fobia dumneavoastra. Vor avea grija de dumneavoastra!

Faceti acasa, cateva exercitii de relaxare. Concentrati-va pe relaxare, apoi detasati-va, ascultati niste muzica de relaxare. Cand veti ajunge sa stapaniti bine aceste tehnici le veti putea aplica in timpul zborului atunci cand veti simti ca teama va cuprinde.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.