Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

 

 

.. sau “Cum sa ne raportam echitabil la celalalt?”

Va propun o analiza a cercului vicios al dezamagirii si auto-dezamagirii afective.

Una dintre cele mai pretioase lectii invatate pe parcursul oricarui internship in vanzari este strategia “7 plus 1 pasi in vazari”, iar ea se refera la etapele seducerii clientului in scopul achizitionarii de.. orice! Cum functioneaza acest principiu? Foarte simplu: apeland la interfata afectiva a celui din fata ta. A te arata preocupat, interesat de nevoile sale, punand pe primul loc interesul superior al clientului tau.

Interesant lucru este faptul ca mai ales in relatiile afective, de cele mai multe ori, nu avem tendinta sau instinctul sa procedam astfel. Motiv pentru care inevitabil survin la un moment dat, disfunctii ce conduc hotarat catre.. rezilierea “contractului”.

Iata, asadar, care ar fi etapele unui parcurs firesc, igienic catre construirea unei legaturi de atasament, sustinute de un climat de intimitate securizanta:

  1. Stabiliriea contactului: V-ati intalnit, poate intamplator (desi statistica ne arata ca cele mai multe relatii de cuplu se nasc datorita principiului proximitatii – cei doi sunt colegi, vecini, friends of a friend, etc.) fie “regizat”.                                                                                                                                                                               1bis: Stabilirea tipologiei celuilalt. Este etapa in care incercam sa deducem, sa “traducem” indicatorii proiectati de catre cel din fata noastra si presupune doua aspecte: ce anume percepem prin prisma anxietatii anticipatorii (profetii auto-implinite, de tipul: “am mai trecut pe aici”, “am mai cunoscut oamenii ca ea/el”, “Stiu ce urmeaza”, de ex: “E frumoasa, deci se poate sa fie proasta.”, “E fun, se poate sa fie usuratica!”, “E si frumoasa si desteapta, nu imi inspira incredere.” etc,) si ce anume percepem prin prisma fantasmelor romantice (tendinta catre supra-investire): “Ce brate puternice, sigur este un baiat muncitor!”, “Ce politicos este, sigur are o relatie buna cu mama sa!”, “Imi aduce aminte de X. Imi doresc sa retraiesc asta.”
  2. Castigarea increderii. Increderea se construieste prin dezvaluire, prin impartasire de mici intimitati, presupune timp, preocupare, respect. In aceasta faza, principiul reciprocitatii este cel care face lucrurile sa mearga.
  3. Stabilirea “necesarului” celuilalt: ati dezvaluit, ati  iesit in intampinarea celuilalt. Acum este momentul sa clarificati fiercare ce anume este ceea ce cautati intr-un partener, ce anume va doriti de la o relatie. Ce v-ar face fericiti? Pentru ce anume v-ati implica intr-o relatie? De multe ori, sunt lucruri la care ne ferim sa gandim pentru ca ar putea dezgropa morti, ar putea ridica in plan constient traume poate ne-rezolvate, dolii ne-incheiate, supra-infecta rani sufletesti ne-vindecate. E momentul in care este necesar sa ne detasam pentru scurt timp de cel din fata noastra, cat pentru a reconfigura cu seriozitate, cu luciditate, contextul afectiv in care ne aflam.
  4. Trezirea si aprofundarea interesului. Ok, ati clarificat, ati evaluat si ati hotarat ca sunteti disponibil din punct de vedere afectiv fata de aceasta persoana. Acum incepe elaborarea! Este etapa in care devenim hotarati ca vrem ca cel din fata noastra sa se indragosteasca, asa ca scoatem Asii din maneca, “taking out the big guns”, si ca urmare, incepe sa “ofertam”. “- Cine sunt? “, “- ce am de oferit?” , ” – ce pot intemeia alaturi de un potential partener?”  – sunt resursele de care dispuneti, “zestrea” dumneavoastra efectiva. Etapa indoielilor a trecut! Acum ne aflam in etapa certitudinii! Si ne folosim de toate abilitatile din dotare! Principiul care primeaza este cel al similaritatii. Discerneti ce anume din dumneavoastra, cu ce anume din celalalat  “se pupa” .
  5. Dorinta de posesiune: in urma eforturilor depuse in faza anterioara, ati reusit! Partenerul dumneavoastra a fost sedus. Ca atare, acum isi doreste. Este etapa in care incepeti sa resimtiti povara angajamentului. L-ati convins, asadar, sunteti investit cu atasament, lucru ce poate conduce catre manifestarea pretentiilor si asteptarilor asumate ale celuilalt. (“You made your bed, now sleep in it!”) Poate ca este etapa cea mai conflictuala din parcursul apropierii de un posibil “significant other”. Foarte multe persoane si-ar dori in aceasta faza sa existe un “Get out of jail free!” card, sau o combinatie de taste: “undo & reload”. Din pacate, nu exista o varianta de evadare, castigatoare. Celalalt va suferi, va fi ranit presupunand ca il/ o veti respinge. Motiv pentru care este foarte important pentru toata lumea sa nu ne grabim in etapele 1-3, si sa ne luam timpul corespunzator deciziei, inainte sa ne implicam si sa demaram etapa nr. 4!  (In vanzari, este momentul in care constientizezi ca produsul pe care l-ai promovat, nu exista pe stoc! Da, ar putea fi produsul ideal pentru celalalt, doar ca nu il ai.. Nimic mai penibil si mai angoasant..)
  6. In cazul in care v-ati grabit, ati fost superficial, ati interpretat eronat semnalele celuilalt si emotiile provocate in dumneavoastra de catre celalalt, va aflati in fata etapei finale: INCHEIERE. “Clientul” dumneavoastra tocmai a “cumparat” ce i-ati “vandut”. Si la randul sau, a oferit contra-valoarea. Acum este poate, nemultumit. Iar dumneavoastra trebuie totusi sa ii spuneti “La revedere!”.
  7. Follow-up! – Etapa in care culegeti roadele: aveti fie un “client” multumit, “fidelizat”, care va  va ramane alaturi fie un client nemultumit, care va va genera neplaceri (amenintari, reprosuri, culpe sufletesti etc.) si review-uri ne-favorabile. Acum survine al doilea moment cu potential realmente traumatizant pentru ambii parteneri. Este etapa in care ambii parteneri sunt indoiti, isi  reproseaza, sunt nemultumiti de sine  (”-Ce- o fi fost in capul meu?”, “-Trebuia sa stiu mai bine!”, “-Daca mi-as fi inchipuit!” etc.)

Iata de ce ar fi cu mult mai simplu si moral ca atunci cand ne implicam intr-o posibila relatie afectiva sa incercam sa gestionam aceasta situatie cu tactul si cu gratia cu care am face-o atunci cand am incerca sa “vindem” un bun personal. Pentru ca exista consecinte, pentru ca pierdem, amandoi, in aceeasi masura in care castigam.

Sa ne amintim, fiecare alegere presupune o renuntare.stop sing

La ce anume preferati sa renuntati: la echilibrul dumneavoastra psihic, la imaginea pe care o aveti despre dumneavoastra astazi, sau la o relatie despre care deduceti de la inceput ca nu v-ar putea satisface indeajuns?.. Si nu in ultimul rand, opriti-va si intrebati: ” – imi doresc lucrul acesta cu orice pret?”

 

confondez-relation-couple-amour-L-kzkASx

 

 

Ce vedeti in aceasta fotografie?

O manifestare de iubire? O ipostaza specifica unei relatii de cuplu?

Iata sursa majoritatii dificultatilor de cuplu. Confuzia, suprapunerea celor doua: Iubire , Relatie. Nevoia primara de a le asocial inca de la manifestarea primelor emotii.

Intre 15 si 18-19 ani gandesti si simti ca Iubirea protejeaza Relatia. Ca si cum indiferent de dificultati (la varsta aceea destul de numeroase), faptul ca va iubiti va va apara, va va salva (“Epilog” – Vama Veche).

Intre 18 ani si 24-25, crezi si simti ca Relatia protejeaza Iubirea. In sensul ca indiferent de greutati (inca numeroase), faptul ca va aflati in aceasta relatie va conserva, va proteja sentimentele.

Dupa 25 de ani, si pana spre 30, survine constientizarea faptului ca Relatia si Iubirea sunt doua lucruri absolut diferite, independente una de cealalta si cu functii clar distincte.

Iubirea iti da Sensul, este Cauza. Pe cand Relatia stabileste Statutul, Rolul si Cadrul in care se va manifesta Iubirea.

Presupune oare Sensul existenta unui Cadru? Este nevoie ca o Cauza sa iti imprime un Statut si un Rol?

Este vorba despre aceasi disfunctie:

 

A Pretinde vs. A Primi.

 

love

 

(ELOGIU IUBIRII – ALAIN BADIOU, Ed. Flammarion, 2009)

 

Iubirea.. Nu este doar o stare psihologica in care cei doi indragostiti se trezesc aruncati. Dragostea este contruirea unei lumi care nu a existat inainte ca cei doi sa se cunoasca. Este o opera care are specific caracteristica ireductibila de a se genera prin “impreuna”. “-Ce calatorii vom parcurge impreuna?” “- Vom avea copii?”

Pornind de la alegeri si decizii comune, incepe sa se defineasca o durata, o constanta, un continuum.

Cadrul relatiei se construieste permanent, si nu intotdeauna pe fondul/ in conditiile unei negocieri linistite, ne-conflictuale. In acest sens, a pune capat unui cuplu inseamna a inceta sa mai decizi.

Constant suntem persecutati de nevoia de fi “pentru totdeauna”. Nimeni nu isi spune: “In 3 luni voi inceta sa iubesc”. Relatiile nu dureaza decat datorita capacitatii noastre de a proiecta pe celalalt nevoi, asteptari, idealuri.

Insa este necesar sa ne adaptam realitatii.

Indragostitii sunt nevoiti sa isi gaseasca acea cale comuna , pentru ei eternitatea se fabrica in doi.

Este dificil sa fii constant afectiv intr-un spatiu modern patronat de nerabdare hedonista si care respinge ferm orice factor de disconfort sau orice posibila sursa de suferinta. A traversa dificultatile presupune a tolera durerea. Pe cand, omul modern, evoluat cauta satisfacere imediata a nevoilor si pulsiunilor, evitand amanarea. Cautam si pretindem fericirea acum, aici, imediat, pe deplin, permanent.

 

Insa iubirea presupune transformare. Cei tineri au tendinta de a abandona, de a se feri din calea angajamentului. Dificultatea nu survine din particularitatile partenerului ci din preconceptiile idealiste pe care ni le facem despre ce “ar trebui sa fie”.

 

Fiecare dintre deciziile pe care le luam genereaza consecinte. Pentru a le gestiona, este necesar saincercam sa ne schimbam perspectiva, sa invatam sa le consideram solicitari supuse rezolvarii si nu subiecte de conflict.

 

Este vorba despre diferenta dintre : “a discuta” si “a ataca”.

 

A fi fidel presupune a se re-declara pe sine si a-si reafirma constant interesul pentru celalalt, disponibilitatea de a oferi , un fel de: “te vreau exact asa cum esti si te accept in viata mea”

 

Cefaleea, sau durerea de cap poate avea atat cauze fiziologice (fenomene reflexe secundare, la nivel cerebral, ce determina senzatia subiectiva de durere – produsa de mecanisme variabile : modificari ale diametrului vaselor de sange , variatii ale presiunii intra-craniene) cat si cauze emotionale (oboseala, stress).
Exista atat o baza constitutionala , cat si una psihodinamica. Durerea de cap poate aparea si ca simptom de conversie, cu semnificatie simbolica bine determinata de nevoile individuale subiective (identificari cu un parinte, gratificari masochiste, asocieri cu experiente timpurii). Atunci cand exista modificari fiziologice locale subiacente, putem vorbi despre tulburari senzoriale de tip isteric (durerea psihogena) din care fac parte: parestezia, hiperestezia si anestezia.

Criteriile de diagnostic pentru migrena ( manifestari clinice specifice) : natura periodica a crizelor, tulburari prodromale ( tulburari simptomatice ce anunta debutul crizei de migrena),manifestarea unilaterala a durerii, prezenta fotofobiei, greata, varsaturile, instalarea brusca, precum si incetarea la fel de brusca,contribuie la o diagnosticare precisa.

Principalul mecanism fiziologic care explica durerea consta in dilatatia vasculara. Studii experimentale realizate de Graham& Wolff indica faptul ca dilatarea arterelor cerebrale (ramurile carotidei externe) este responsabila pentru producerea senzatiei de durere, insa initial debutul crizei se produce sub efectul vasoconstrictiei. Asadar, vasodilatatia se instaleaza ca reactie supra-compensatorie la vasoconstrictia initiala.

Semnificatia etiologica a factorilor emotionali : acestia se refera la factori precipitatori (contextuali) , si factori constitutionali (trasaturile de personalitate caracteristice persoanei in cauza). Se pare ca exista o anumita predispozitie in acest sens. Este vorba despre un anumit tip de personalitate “constitutionala de baza” caracteristica celui predispus la migrena.
Acest tip de personalitate presupune o anumita ambivalenta: o inteligenta superioara insotita de o dezvoltare emotionala intarziata, cu adaptare fata de rol (heterosexual) nesatisfacatoare.
Din punct de vedere fizic, posibil sa se remarcetrasaturi agromegaloide.

Aparent, migrenele debuteaza intr-un context de pierdere / renuntare la protectia caminului, moment in care persoana respectiva se simte nevoita sa faca fata singur, pentru prima data, responsabilitatii vietii independente, resimtita ca o presiune de maturizare precoce. Aceste persoane au o legatura de atasament foarte stransa cu mama, de care sunt foarte dependente, si de care nu se pot scinda efectiv, niciodata. Urmeaza incercari repetate de regasire a mamei in diverse relatii, de reconstituire a relatiei cu aceasta. (multiple fenomene de transfer).

Tipul de personalitate, descris conform Dictionarului Cambridge prin termenul de “goody-goody”,este reprezentat de ambitie, relaxare, rezerve, respect fata de autoritate, sensibilitate, tendinta catre dominare, lipsa simtului umorului, caracteristici compulsive, perfectionism, competivitate excesiva, ambitie puternica, perfectionism, rigiditate,
conformism, incapacitate de adelega responsabilitati. Putem remarca pulsiuni ostile, invidie, toleranta scazuta fata de frustrare, toate aceste intoarse catre sine prin sentimentul apasator de vinovatie.

Practic, acest tip de personalitate intruneste multiple trasaturi anancaste. Aceasta persoana manifesta atitudinea “vesnicului nemultumit”, atitudine care rezulta din auto-impunerea unor standarde mereu supra-realiste, asumate compulsiv in scopul de a accede laperfectiune. Frustrarea provocata genereaza tensiune , oboseala,pana cand un anumit eveniment extern va precipita instalarea migrenei. Este vorba in definitiv de “lupta resentimentului si a anxietatii”. Migrena apare atunci cand persoana suferinda este pusa in fata unui sarcini care ii depaseste capacitatea.
Debutul crizei marcheaza o stare de furie refulata, in prezenta unor pulsiuni ostile reprimate. In absenta simptomelor psiho-nevrotice speficice care sa permita descarcarea pulsiunilor ostile reprimate, se produce aproximativ acelasi fenomen ca si in hipertensiunea psihogena.Atat in migrena, cat si in hipertensiune sau epilepsie, rolul determinant este ocupat de catre pulsiunile ostile destructive, ca factor psihodinamic principal.

Interventia psihoterapeutica se axeaza pe aspecte legate de managementul mediului, profilxia stressului, evitarea surmenajului,analiza functionala a circumstantelor precipitante ce preced criza migrenoasa,constientizarea pulsiunilor ostile, anticiparea satisfacerii cercului vicios corespunzator, consiliere psihologica in ceea ce priveste modificari necesare stilului de viata: occupational, recreational, interpersonal.
Abordarea cognitiva presupune strategii de solutionare a conflictelor de bazasi de gestionare a tensiunilor emotionale (strategii de coping).

Sugestii de self-help:

  • Cine anume din familie, sufera de migrene?
  • Cand anume ai mai suferit fizic? (boli,afectiuni, accidente)
  • Exista dorinte sau nevoi neglijate, amanate?
  • De cat timp eviti /eziti sa le satisfaci?
  • In ce context au debutat migrenele?
  • Cum este relatia cu mama ta?Dar relatia actuala de cuplu?
  • Ai de luat hotarari? Te afli intr-o dilema?
  • Ce anume ai schimba din viata ta, incepand de maine?

Migrena

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.