Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

confondez-relation-couple-amour-L-kzkASx

 

 

Ce vedeti in aceasta fotografie?

O manifestare de iubire? O ipostaza specifica unei relatii de cuplu?

Iata sursa majoritatii dificultatilor de cuplu. Confuzia, suprapunerea celor doua: Iubire , Relatie. Nevoia primara de a le asocial inca de la manifestarea primelor emotii.

Intre 15 si 18-19 ani gandesti si simti ca Iubirea protejeaza Relatia. Ca si cum indiferent de dificultati (la varsta aceea destul de numeroase), faptul ca va iubiti va va apara, va va salva (“Epilog” – Vama Veche).

Intre 18 ani si 24-25, crezi si simti ca Relatia protejeaza Iubirea. In sensul ca indiferent de greutati (inca numeroase), faptul ca va aflati in aceasta relatie va conserva, va proteja sentimentele.

Dupa 25 de ani, si pana spre 30, survine constientizarea faptului ca Relatia si Iubirea sunt doua lucruri absolut diferite, independente una de cealalta si cu functii clar distincte.

Iubirea iti da Sensul, este Cauza. Pe cand Relatia stabileste Statutul, Rolul si Cadrul in care se va manifesta Iubirea.

Presupune oare Sensul existenta unui Cadru? Este nevoie ca o Cauza sa iti imprime un Statut si un Rol?

Este vorba despre aceasi disfunctie:

 

A Pretinde vs. A Primi.

 

Identitatea fata  de confuzia rolurilor. Atunci cand copilul paseste in adolescenta (aproximativ intre 12 si 18 ani) conform teoriei psihanalitice, el se confrunta cu o renastere a problemei “ideii de familie” din prima copilarie. Resursele de care dispune pentru  rezolvarea  problemei constau in cautarea si gasirea unui partener  de cuplu din propria sa generatie. Adolescentul se maturizeaza atat mental cat si fiziologic , si pe langa noile senzatii , sentimente si dorinte instalate pe fondul acestei dezvoltari fiziologice survenite relativ spontan, el dezvolta numeroase cai noi de a interpreta si gandi  lumea din jur. Adolescentul poate acum medita asupra modului de interactiune al celorlalti si poate dori sa afle ce impact ar putea manifesta in relatie cu celalalt. Simultan, adolescentul isi formeaza o noua imagine proprie despre familie, religie, valori , societatea imperfecta, conceptul de ideal propriu spre care aspira.  In cele din urma, adolescentul devine capabil sa poata elabora sau adopta o anumita teorie sau filosofie personala care sa concentreze toate aspectele contradictorii ale raportarii sale la societate. Intr-un cuvant, in acest stadiu al dezvoltarii sale , adolescentul este un idealist nerabdator si exaltat care crede ca este tot atat de usor sa construiesti un ideal, pe cat de usor este sa t-il imaginezi.

In aceasta lumina a transformarii extrem de solictitante la care este supus in fiecare zi devine absolut necesar ca aceste nevoi insotite de un consum de energie epuizant din partea adolescentului , sa fie intampinat de catre parinti si de catre intregul anturaj cu caldura, rabdare, respect si nu in ultimul rand, cu  o uriasa disponibilitate afectiva manifesta.

Aspectul formarii identitatii eului la debutul adolescentei este insotita de o coloratura afectiva bipolara. Sentimentul identitatii adolescentului se afla acum la extrema pozititva a personalitatii sale, pe cand sentimentul de confuzie al rolurilor se afla la extrema negativa a  aceleiasi identitati. Misiunea adolescentului  de integrare a patternurilor de statut si de rol are ca scop  sa il conduca pe tanar catre un sens al identitatii psihosociale care sa ii permita afirmare si valorizare. Adolescentul are nevoie sa se simta util, integrat,  si indispensabil societatii in cadrul careia se formeaza! Necesitatea unui climat de securizare afectiva si de acceptare indisolubila din partea parintilor devine aspectul central existential al relatiilor de familie!

 

 

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.