Cabinet Psihologic

Psihoterapeut Ilinca Badea

Subscribe to Cabinet Psihologic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci cand ne referim la o trauma este necesar sa luam in considerare in primul rand faptul ca orice eveniment experimentat de o persoana are la baza intotdeauna o anumita relatie. Aceasta relatie fie cu un potential abuzator fie ca raportare la un context psiho-traumatizant introduce o semnificatie subiectiva a evenimentului. In absenta acestei semnificatii pur subiective, trauma nu ar functiona, nu ar avea forta asupra persoanei. Practic, trauma se construieste ca traire afectiva cu semnificativa detresa clinica datorita “crezului” pre-existent, faptului motivational care da sens.
Atunci cand ceva rau ni se intampla, tendinta fireasca este aceea de a-i cauta si a-i da un sens acestui lucru, de a integra in viata noastra psihica acest eveniment. Dificultatile emotionale de a depasi acest eveniment dramatic vin tocmai din necesitatea de a semnifica acest eveniment. Si acest lucru se realizeaza cel mai adesea prin auto-culpabilizare. In absenta unor contingente coerente si functionale, cel mai la indemana ramane culpabilitatea si auto-asumarea.
Victima unui abuz re-traieste permanent in plan mental amintirea traumei cautand involuntar sa explice si sa modifice finalul nefericit, pana atunci cand fenomenul de debriefing va avea loc (debriefing: a lasa ceva nefolositor in urma, prin re-constituire cu scopul resemnificarii si facilitarii clarificarii sensului). Retrairea evenimentului prin reprezentare mentala conduce, prin psihoterapie la desensibilizare si clarificare.
Principiul fundamental de functionare al sistemului psihic uman este repetitita, asadar acest proces este unul firesc si natural, desi exista un risc potential ca victima in cauza sa ramana blocata intr-o bucla temporala in care sa se confrunte cu diverse fantasme legate de evenimentul psiho-traumatizant, daca nu va beneficia de un suport de specialitate adecvat. Acest fantasme, ca fuga din realitate,  se structureaza ca mecanisme de aparare, strategii compensatorii sau mijloace de coping (copingul reprezinta efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale).
Este esential ca apartinatorii (familia, sistemul de suport) victimei sa inteleaga faptul ca aceasta se confrunta cel mai probabil cu o tulburare de stress post-traumatic, si ca in aceasta situatie,  fantasmele devin mult mai concrete pentru aceasta decat realitatea existentiala.

“Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele” (Reinhold Niebuhr)

Apr-3-2012

BRUXISMUL

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Diverse, Lifestyle, Sanatate, Sfatul Psihologului

Bruxismul reprezinta activitatea nefunctionala, ocazionala sau de obisnuinta, diurna sau nocturna, care are drept consecinta scrasnirea, crisparea, lovirea (pocnirea) dintilor, frecarea arcadelor dentare cu intensitate, frecventa si persistenta. In limbaj medical, se mai utilizeaza si termenul de bricomanie (automatism masticator prin miscari bruste, repetate, in cursul somnului ).

Exista doua tipuri de bruxism:
– bruxismul centrat – consta in strangerea puternica a dintilor fara a-i misca;
– bruxismul excentrat – presupune scrasnirea dintilor cu miscarea falcilor ca si cum persoana respectiva ar mesteca in vid.

Bruxismul (cunoscut ca scrâșnitul din dinți) este un obicei parafuncțional care poate fi cauzat de diferiți factori: înghițirea lichidului amniotic la naștere, traume cerebrale la vârstă fragedă, lovituri la nivelul lobilor occipitali sau parietali.

Cauze de natura psihologica:

Studiile stiintifice din domeniu au demonstrat ca exista numeroase corelatii intre bruxism si :

-anxietate, hiperactivitate, structura de personalitate obsesiv-compulsiva, pasiv-agresiva, suparare sau manie, frica, durere, frustrare, disconfortul (adesea acestea sunt asociate cu un pattern familial disfunctional, in special la copii);
– lipsa odihnei: durata scurta somnului ; insomnie de adormire sau de trezire; cosmaruri;

– incapacitatea de relaxare;

– lipsa mecanismelor de coping.

Bruxismul poate fi declanşat de factori psihologici, aceştia incluzând anxietatea, stresul, tensiunea nervoasă, furia şi frustrarea reprimată, agresivitatea, competivitatea şi personalitatea de tip hiperactiv.
Personalitatile agresive, perfectioniste, maniacale, obsesive sau persoanele exaltate si nerabdatoare sa atinga un anumit scop sunt predispuse spre a dezvolta bruxismul.

Bruxismul se manifestă doar în timpul somnului, pacientul neavând posibilitatea de a-și controla mișcările. Boala devine mai accentuată în stările stresante sau momentele cu încărcătură emoțională deosebită.S-a demonstrat ca bruxismul apare in principal in timpul somnului lent si mai putin in timpul somnului paradoxal.

In cazul copiilor, bruxismul poate fi legat de noua senzatie de a avea dinti. Copiii isi pot scrasni dintii atat ziua, cat si noaptea, dar scrasnitul are o mai mare intensitate noaptea. Medicii stomatologi de obicei nu trateaza bruxismul la copiii mici, deoarece nu creeaza probleme de durata. Dintii de lapte sunt schimbati dupa cativa ani, iar bruxismul adesea dispare cand au erupt toti dintii permanenti. Daca nu dispare, medicul stomatolog va recomanda tratamentul adecvat.

Bruxismul la copii apare cel mai adesea in intervalul de varsta 3-6 ani si 10-12 ani. Afectiunea mai poate aparea si ca urmare a unor raceli sau infectii ale urechii. De asemenea, copiii pot scrasni din dinti si ca sa-si reduca disconfortul dat de diverse alergii.

Persoanele afectate de bruxism pot prezenta o varietate de simptome, incluzând:

  • Anxietate, stress și tensiune
  • Depresie
  • Dureri de urechi
  • Probleme alimentare
  • Dureri de cap, migrene
  • Pierderea dinților
  • Tinnitus
  • Retragerea gingiilor
  • Dureri de gât
  • Insomnie
  • Dureri de maxilar

Tratamentul bruxismului poate consta în managementul stresului. Bruxismul apărut pe fondul stresului poate fi depăşit cu ajutorul terapiei şi a strategiilor care promovează relaxarea precum exerciţiile fizice sau meditaţia. Bruxismul apărut la copii, pe fondul existenţei unei temeri, poate fi depăşit dacă vorbiţi cu micuţul despre temerile sale înainte ca acesta să meargă la culcare. De asemenea, puteţi să îl ajutaţi să se relaxeze cu ajutorul unei băi fierbinţi sau prin citirea unei cărţi preferate. Stresul poate fi redus prin mai multe tipuri de tehnici precum terapia vizuală, autosugestia, trezirea bolnavului în timp ce scrâşneşte din dinţi, încleştarea dinţilor timp de cinci secunde, urmată de relaxarea maxilarului alte cinci secunde.

Tehnici de reducere a stresului – Putem reduce stresul prin tehnici relaxare corporala totala, cu ajutorul meditatiei si a exercitiilor fizice , exercitii de imagerie dirijata,  auto-sugestie, respiratie abdominala, antrenament mental etc.

Terapie comportamentala – Atunci cand bruxismul se constata a fi un obicei comportamental (de exemplu, atunci cand se remarca scransnirea dintilor sau inclestarea maxilarului si pe timpul zilei pe parcursul starii de vigilenta) tratamentul consta in terapie specializata – psihoterapie cognitiv-comportamentala sau hipnoterapie. Tratamentul psihoterapeutic se adreseaza cauzelor etiologice, pentru a impiedica repetarea fenomenului. Psihoterapia bruxismului presupune in general un demers terapeutic structurat pe parcursul a cateva sedinte, in functie de rezultatele evaluarii si de necesitatile clientului. In medie, se recomanda 4 pana la 8 sedinte de psihoterapie.

Exista intotdeauna si varianta medicatiei de tip miorelaxant sau naturiste anti-stress asociata renuntarii la consumul de excitanti de orice natura (cafea, bauturi carbogazoase cu continut de cofeina, ceai negru , ciocolata, dulciuri, etc.)

Trebuie mentionat faptul ca oricare dintre aceste abordari terapeutice trebuie insotita de o buna igiena de viata, precum si de o modificare a ritualurilor nocturne actuale (aspecte cu privire la tehnicile de relaxare utilizate, adormire, ambient, exercitiu fizic, etc)

In prealabil, se recomanda realizarea unei evaluari psiho-diagnostice complete in cadrul careia sa se deceleze existenta unei posibile tulburari afective sau de personalitate, precum si un examen EEG.

Aug-21-2011

Copiii neindemanatici

Posted by Ilinca Badea under Afectiuni, Copii, Familie, Sanatate, Sfatul Psihologului

Anumiti copii scapa mereu cate ceva pe jos, strica tot ce ating, se imbraca foarte incet, nu sunt niciodata gata… Cand ar trebui sa va nelinistiti?

Daca fiul dumneavoastra este neindemanatic in toate domeniile de activitate (acasa, la scoala, la sport si cand se joaca), daca prezinta dificultati de coordonare, dificultate in a se orienta in spatiu, daca scrie si deseneaza urat, atunci ar trebui sa fie consultat de catre un medic pediatru, care ii va recomanda un examen psihomotor pentru a determina daca el sufera sau nu de o tulburare numita dispraxie.

Dispraxia este o tulburare de origine neurologica, afectiune ce antreneaza dificultati de invatare si poate fii insotita chiar si de dislexie.

Dispraxia nu afecteaza decat un procent foarte scazut dintre copii. Numai 5% dintre copiii scolarizati sufera de dificultati de coordonare. Aceasta conditie afecteaza de 3 ori mai multi baieti decat fete.

Ceilalti, imensa majoritate, sunt pur si simplu copii neindemanatici. Ei sunt asa inca de la nastere si sunt destul de putine sanse ca aceasta afectiune sa se amelioreze in timp, chiar daca cei mici sunt foarte antrenati, inscrisi la cat mai multe cursuri, ca de exemplu, cursuri de dans, de modelism sau de tenis.

Daca aveti un astfel de copil, nu va ramane decat sa ii acceptati aceasta “particularitate”, fara sa il pedepsiti pentru fiecare “prostie” involuntara pe care o comite, si mai ales fara sa radeti de el. Enervarea dumneavoastra manifesta, nu va face decat sa ii accentueze neindemanarea, devenind tot mai timorat si mai frustrat.

Baietii si fetitele care se imbraca greu si care nu sunt deloc descurcareti trezesc in  parinti un sentiment narcisic, fiindu-le teama de o perceptie sociala negativa. Aici este problema reala!

Societatea in care traim valorizeaza prea mult performanta obtinuta cu orice pret , stigmatizandu-i pe cei mediocrii. Trebuie sa faceti efortul de a incerca sa descoperiti calitatile ascunse ale copilului dumneavoastra.

Deseneaza foarte urat si nu stie sa joace fotbal? Atunci, fara indoiala, este un copil preocupat mai mult de lumea sa interioara, un reflexiv, poate chiar introvertit, mai putin aplecat catre lumea exterioara.

Tendinta de a fi distrat, la fel ca si stangacia constituie in realitate contra-partida unei vieti imaginare foarte bogate. Sau manifestarea unui mecanism de a face fata tuturor presiunilor care ii sunt adresate , ca de exemplu: – Grabeste-te, trebuie sa mergi la scoala!

Pentru mai multe informatii despre aceasta afectiune, puteti accesa site-ul:

www.dyspraxie.org

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.